Isaia 42:1-25 1„Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

Robul Meu. Pentru contextul capitolului 42 vezi comentariul la cap. 40,1. Rob sau slujitor aici este o desemnare a lui Hristos (vezi comentariul la cap. 41,8). În Matei 12,18 profeţia aceasta este aplicată în mod specific la Hristos. Într-adevăr, multe expresii din capitolul acesta nu se pot aplica la nimeni altul. Isus adesea s-a referit la Sine ca fiind trimis de Tatăl Său să îndeplinească o misiune încredinţată (Ioan 4,34; 6,38; 14,31). Cu privire la natura lucrării Sale, el a declarat că n-a venit să I se slujească ci să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Matei 20,28) şi că El era printre ai Săi ca cel ce slujeşte (Luca 22,27). Aici şi în capitolele care urmează, Isaia prezintă tabloul cel mai complet al lui Mesia şi al misiunii Sale pe pământ din întreg Vechiul Testament. Mai ales datorită acestor profeţii Isaia este cunoscut ca profetul evanghelist.

Îşi găseşte plăcerea. Vezi comentariul la Matei 3,17.

Duhul Meu peste El. Aici Isaia se referă în mod lămurit la cele trei Persoane ale Dumnezeirii: Eu [Tatăl] am pus Duhul Meu [Duhul Sfânt] peste El [Robul, Mesia] (Matei 12,18). Într-un fel special Duhul Sfânt a coborât asupra lui Hristos la botezul Lui (vezi comentariul la Matei 3,16; Luca 4,18; vezi şi Ioan 1,32.33; Fapte 10,38).

Judecata. Sau dreptatea. Misiunea lui Hristos pentru neamuri este proeminentă în această secţiune a lui Isaia (vezi cap. 45,22; 49,6.7.12.22; 54,3.5; 56,3-8; 60,3-5; 62,2). Că solia harului divin nu urma să fie numai pentru iudei, ci pentru toţi oamenii, este unul din adevărurile distinctive prezentate într-un mod unic de Isaia.

2El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe.

Să se audă pe uliţe. Mesia avea să facă o mare lucrare într-un chip liniştit şi discret, fără pompă sau spectacol.

3Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.

Trestia frântă. Vezi comentariul la Matei 12,20. Mesia le va sluji cu gingăşie celor slabi, zdrobiţi şi apăsaţi. El este un prieten pentru păcătosul smerit şi căit – pentru orice om care se află în nevoie. Oameni care pentru ei înşişi şi pentru alţii par a fi dincolo de orice nădejde vor afla în el mângâierea, tăria şi curajul de care au atâta nevoie.

Mucul care mai arde. Adică, feştila care pâlpâie şi este gata să se stingă.

4El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.”

Dreptatea. În ciuda greutăţilor pe care le-ar fi avut de întâmpinat, Mesia va stărui în înaintarea către ţinta de a restabili legea justă a universului pe acest pământ. Ostroavele. Sau ţinuturile de coastă o denumire obişnuită în Vechiul Testament pentru ţările care se învecinau cu Mediterana, aici echivalent cu neamurile.

Vor nădăjdui în legea Lui. sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice El va face să posede [sau, moştenească] legea Lui. Ebraicul torah legea, cuprinde în sine toată voia descoperită a lui Dumnezeu (vezi comentariul la Psalmi 19,7; Proverbe 3,1). Isaia vede aici convertirea neamurilor (vezi p. 28-30).

5Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet, celor ce merg pe el.

A făcut cerurile. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28.

6„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,

Ca să dai mântuire [KJV: în dreptate]. Planul mântuirii este un mijloc nu numai de a-i salva pe oameni de păcat dar şi de a îndreptăţi caracterul cel drept al lui Dumnezeu înaintea întregului univers. Vezi comentariul la Ioan 17,4.6.

Te voi lua de mână. Cu privire la felul în care Hristos a fost călăuzit zi după zi în împlinirea planului misiunii Lui pe pământ, vezi comentariul la Marcu 3,13; Luca 2,49; vezi DA 208, 417. Noi trebuie să călcăm pe urmele Sale.

Legământ. Hristos va fi nu doar mijlocitorul legământului, ci legământul însuşi. El constituie centrul şi substanţa lui. El nu numai că va aduce pacea, ci va fi pacea noastră pentru ca noi care eram străini de legămintele făgăduinţei, să putem fi apropiaţi de Dumnezeu prin Sângele Său preţios (Efeseni 2,12-14; Mica 5,5).

Lumina. Vezi p. 28, 29. Fără Hristos oamenii bâjbâie şi se poticnesc prin întuneric. Însă în Hristos cei mai nefericiţi şi mai întunecaţi au privilegiul de a găsi lumina vieţii (vezi Isaia 49,6; Luca 2,32, Ioan 1,4-9; Fapte 13,47).

7să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

Să deschizi. Vezi comentariul la Luca 4,18. Redarea vederii fizice în diferite ocazii a dovedit că Hristos avea puterea să redea vederea sufletului oamenilor (Ioan 9,1-9; comp. Isaia 61,1-3).

8Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.

Numele Meu. Cu privire la numele Iehova Domn, vezi Vol. I, p. 171-173; vezi comentariul la Exod 3,14.15.

9Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” –

Cele dintâi lucruri. Prezicerile făcute de Isaia şi de alţi profeţi în vremurile anterioare se împliniseră deja. Împlinirea acestor profeţii de mai înainte conferea greutate şi valoare impresionatelor profeţii puse acum înaintea poporului (vezi Ieremia 28,9).

Să se întâmple [KJV: Să răsară]. Profeţiile sunt ca seminţele. Când Isaia a vorbit, nu exista nici cel mai slab indiciu că cuvintele lui se vor împlini vreodată, dar după şapte secole cele de aici au avut o împlinire măreaţă în Hristos.

10Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!

Cântaţi Domnului. Zile de întuneric şi descurajare copleşiseră pe Iuda, şi zile şi mai întunecoase se aflau înainte, dar Isaia vestea o solie de mângâiere şi de nădejde (cap. 40,1.2). Când oamenii priveau înainte către viitorul plin de slavă ei puteau să se bucure chiar acum şi să cânte şi să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru minunata Lui îndurare şi iubire.

11Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor!

Chedar. Un trib arab coborând din Ismael (Geneza 25,13; vezi Isaia 21,13.16; Ezechiel 27,21). Ei aveau corturi negre (Cântarea Cântărilor 1,5), şi creşteau turme şi cămile (Isaia 60,7; Ieremia 49,28.29). Aici ei sunt amintiţi împreună cu locuitorii stâncilor, adică Sela (vezi comentariul la Isaia 16,1), sau Petra (vezi comentariul la 2Regi 14,7), ca reprezentanţi ai popoarelor îndepărtate care vor auzi solia harului lui Dumnezeu şi se vor întoarce la El cu laudă şi cântare (vezi

p. 28-30).

12Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!”

Ostroave. Adică, ţinuturile de pe coasta Mediteranei (vezi comentariul la v. 4).

13Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. –

Râvna. Sau furia. Domnul este plin de râvnă pentru onoarea şi nepătarea Numelui Său (vezi v. 8).

14„Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla.

Multă vreme. Ebr. ’olam, literal pentru un veac (vezi comentariul la Exod 21,6). Aici, evident totdeauna desemnează o perioadă limitată de timp; ea are sfârşit.

Am tăcut. Ceasul răzbunării lui Dumnezeu soseşte în cele din urmă. Multă vreme Domnul a îngăduit ca nelegiuiţii să umble pe căile lor rele (vezi Eclesiastul 8,11). Acum urmează să le ceară socoteală, acum El va face lucrarea lui ciudată (Isaia 28,21), acum El le va răsplăti celor răi după faptele lor.

Gâfâi şi vei răsufla. Aici în vorbire figurată profetul descrie sfârşitul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu.

15Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave, şi iazurile le voi usca.

Voi pustii munţi şi dealuri. Răzbunarea divină asupra acelora care au dispreţuit îndurarea este descrisă aici într-un limbaj extrem de figurat. Cu privire la convulsiile literale care vor zgudui pământul la întoarcerea lui Hristos vezi Apocalips 6,14-17; 16,17-25; comp. Isaia 24,1.3.5.19-21.

16Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe, în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi.

Pe orbi. Adică, pe aceia care au fost orbi spiritual (vezi comentariul la v. 7). Pedeapsa divină va cădea asupra acelora care au respins lumina în mod deliberat (v. 13-15), în timp ce aceia care sunt sinceri, deşi se află în întuneric, vor veni la lumină, şi vor avea prilejul să primească harul îndurător al lui Dumnezeu.

Locurile strâmbe în locuri netede. Vezi comentariul la cap. 40,4.

17Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: „Voi sunteţi dumnezeii noştri!”

Acoperiţi de ruşine. Când Domnul se descoperă (v. 14) aceia s-au încrezut în zei mincinoşi vor avea dovada neîndoielnică a nebuniei căilor lor. Zeii lor se vor dovedi incapabili să-i ajute.

18„Ascultaţi, surzilor; priviţi şi vedeţi, orbilor!

Ascultaţi surzilor. Vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.16. Cuvintele acestea sunt adresate poporului declarat al lui Dumnezeu (vezi v. 19), în care se află mulţi orbi şi surzi spiritual. Isaia îi cheamă pe toţi aceia care recunosc Numele Domnului, dar a căror percepţie spirituală a ajuns defectuoasă, să-şi deschidă urechile şi ochii pentru ca să poată cunoaşte voia descoperită a lui Dumnezeu.

19Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?

Cine este orb, dacă nu robul Meu? Nu este cu totul clar dacă robul se referă aici la Mesia, aşa cum ar lăsa să se înţeleagă contextul întregului capitol (vezi v. 1), sau la Israel, aşa cum sugerează contextul mai apropiat al v. 16, 18, 20 (vezi comentariul la cap. 41,8). În cartea lui Isaia orbirea se referă în general la orbirea spirituală a poporului declarat al lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 6,9.10). Este valabil şi pentru orbul din cap. 42,16. Unii au sugerat că v. 19 se referă la Mesia ca fiind orb faţă de neajunsurile urmaşilor Săi (comp. 1T 707, unde cuvintele acestui text sunt folosite pentru a exprima o altă idee). Totuşi, versetele 18, 20 lasă să se înţeleagă că servul orb din v. 19, face rău că nu vede, şi că Dumnezeu îl chemă să-şi îndrepte căile. Aşadar, Servul orb şi surd din v. 19 probabil că ţine locul poporului lui Dumnezeu (vezi Apocalips 3,17-20).

20Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.”

N-ai luat seama. Vezi cap. 43,8; vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.16.18.

21Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.

O lege mare [KJV: Să înalţe legea]. Hristos a înălţat legea, ebr. torah (vezi comentariul la Psalmi 19,7; Proverbe 3,1), atât prin învăţătură cât şi prin exemplu, dovedind că ea este înţeleaptă şi dreaptă. Ascultarea faţă de voia descoperită a lui Dumnezeu promovează întotdeauna dreptatea, fericirea şi pacea între oameni. În Predica Sa de pe Munte, Hristos a înălţat legea aplicându-i principiile la motivele inimii ca şi la faptele exterioare (vezi comentariul la Matei 5,17.20.21). Viaţa lui Hristos de desăvârşită supunere faţă de fiecare cerinţă a legii a confirmat tot ceea ce El proclamase cu privire la ea (Ioan 15,10; 17,4; Romani 8,3.4).

22Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: „Dă înapoi!”

Popor prădat şi jefuit. Dumnezeu Îşi avertizase poporul că urmarea neascultării va fi durerea şi dezastrul (Deuteronom 28,15-68), iar aceste avertismente erau acum în curs de împlinire. Cele zece seminţii ale lui Israel pieriseră; Iuda era pustiit, şi mulţi din oamenii lui fuseseră luaţi prizonieri de către Asiria, în timp ce alţii se ascunseseră prin gropi şi peşteri. O soartă şi mai rea s-a abătut asupra ţării după un secol cu prilejul invaziilor repetate ale lui Nebucadneţar.

23Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?

Cine vrea să ia aminte? Dumnezeu îngăduise venirea necazurilor pentru a determina poporul să-şi vină în fire şi pentru a-i face doritori să asculte de El. Vor asculta ei acum de cuvintele Sale de înţelepciune şi viaţă? Sau vor urma propriul lor sfat, ca părinţii lor din veacurile trecute?

24Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel, în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat legea Lui.

Cine a dat pe Iacov? Dumnezeu îngăduise invazia asiriană (vezi comentariul la cap. 8,7.8; 10,5.6). Prin refuzul său încăpăţânat de a asculta, poporul lui Iuda şi-a adus asupra suferinţă. Când a refuzat să-I slujească Domnului, El Şi-a retras mâna Sa protectoare de la ei şi i-a îngăduit vrăjmaşului să vină şi să le pustiească ţara.

25De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile, şi n-a înţeles; l-a ars, şi n-a luat seama.

N-a luat seama. Judecăţile care au venit asupra poporului au fost în cea mai mare parte zadarnice. În ciuda suferinţelor sale, poporul nu a înţeles natura îngrozitoare a păcatului şi motivul stării lor proaste. O atare situaţie prevestea alte necazuri. Judecăţile lui Sanherib vor fi urmate de pedepsele mult mai grele care din zilele lui Nebucadneţar.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 74; MH 33; PK 692 1–4AA 224 1–79T 64

2, 3 MH 31

2–4DA 261; PK 693

3 DA 294, 489; MM 121; 5T 469

4 AA 23; CD 77; DA 34, 206; Ev 301; FE 199, 281; MH 19, 134; 6T 125

5 PK 315

5–7MH 33; 9T 139

6, 7 AA 10

6–9PK 693

7 WM 59

10–12MH 33

16 GC 346; MH 33

16, 17 PK 378

16–219T 138

19 1T 707

21 AA 505; DA 206; Ed 76; EW 215; GC 264, 466, 503; MB 49; ML 100; PK 224, 693; RC 66; 2T 201; 6T 352; 7T 104; 8T 197

21, 22 TM 96

23 9T 139

Deschide Biblia