Isaia 41:8 8„Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,

Dar tu, Israele. Pentru naţiunile pământului Cir era un cuceritor, dar pentru Israel un eliberator. Chemându-l pe Cir în slujba Sa, Dumnezeu nu-l lepădase pe Israel. Dumnezeu reafirmă chemarea făcută părinţilor lor (Exod 19,5.6). Cu privire la legătura dintre Israel şi Iacov, vezi comentariul la Geneza 32.28. Cele două nume sunt folosite alternativ, atât cu privire la Iacov cât şi la descendenţii săi.

Robul. Termenul rob, ebr. ‘ebed, este specific pentru toată această secţiune a lui Isaia (cap. 40-66), şi împreună cu ideea de eliberare prin Marele Eliberator, constituie tema ei (vezi comentariul la Rut 2,20). ‘ebed combină ideea de închinare cu aceea de slujire. Un ‘ebed nu numai că îşi slujea stăpânul, dar probabil că îl şi onora. Termenul acesta astfel înseamnă mult mai mult decât o simplă slujire pentru plată, lăsând să se înţeleagă că slujirea adusă era manifestarea exterioară a unei atitudini lăuntrice. O atare slujire nu venea din constrângere, ci era făcută de bunăvoie (vezi Exod 21,5.6). Slujirea cu trupul şi slujirea cu inima mergeau împreună. Mâna care ajuta vorbea despre inima care iubea. La fel, un slujitor al Domnului este cineva care Îl iubeşte şi Îi slujeşte – cineva care aduce serviciu din iubire.

În ebraică cuvântul Adonai înseamnă şi domn şi stăpân, şi este complementul lui ’ebed slujitor. Uneori cuvântul Domn din Vechiul Testament este traducerea termenului Adonai, aşa cum se întâmplă în Psalmi 8,1 (vezi Vol. I, p. 172).

Aşa cum este întrebuinţat în această secţiune a lui Isaia, ’ebed se referă uneori la Israel ca slujitor al Domnului, aşa ca aici şi în capitolele 41,9; 42,19; 43,10; 44,1.2.21; 45,4; 48,20; 49,3.5; 54.17; 63,17; 65,8.9.13.15; 66,14.

Folosit cu privire la Israel, ’ebed implică relaţia legământului, în virtutea căruia Israel devenise slujitorul lui Iehova (vezi Exod 19,3-9; 24,3-8). În această relaţie de legământ Israel trebuia să I se închise sau să-I slujească Domnului, ţinând toate poruncile Lui, iar ca reprezentant al Său, să conducă toate celelalte naţiuni să-I slujească şi să-L asculte (vezi p. 26-30). În cadrul relaţiei legământului aşa cum foloseşte Isaia aici cuvântul ’ebed cu privire la Israel, termenul are o semnificaţie care de obicei îi scapă cititorului în altă limbă.

Mai rar, ’ebed Îl reprezintă pe Mesia ca Robul Domnului pentru mântuirea omenirii (cap. 42,1; 49,6; 50,10; 52,13; 53,11). Astfel în capitolul 53, Mesia este reprezentat ca Robul suferind al lui Iehova (vezi cap. 52,13; 53,2.11). Înainte de venirea lui Isus, comentatorii iudei recunoşteau în mod consecvent aplicarea capitolului 53 la Mesia, dar începând de atunci ei au tăgăduit în general semnificaţia lui mesianică prezentând explicaţia că aici, ca şi în alte locuri, slujitorul denotă o persoană contemporană sau pe Israel ca popor.

În cap. 56,6 ’ebed îi numeşte pe prozeliţii iudei, adică, neamurile convertite la credinţa iudaică. În cap. 65,15 ’ebed ar putea fi înţeles ca referindu-se îndeosebi la creştini, întrucât slujitorii Domnului de aici urmează să fie numiţi cu un alt nume (vezi 1Petru 2,9.10). O singură dată, în Isaia 44,26, ’ebed pare să se aplice la profetul Isaia însuşi.

Deschide Biblia