Ioan 1:29 29A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!

A doua zi. Adică, ziua după evenimentele din v. 19-28. Informaţii cronologice detaliate şi adesea precise sunt o caracteristică a lui Ioan (vezi cap. 1,29.39.43; 2,1.12; 4,43; 6,22; 11,6.17; 12,1.12; 20,26).

Ioan a văzut pe Isus. [Ioan vede pe Isus, KJV]. Delegaţia de la Ierusalim plecase. Evident ei nu l-au luat în serios pe Ioan, căci altminteri ar fi stăruit cu cercetarea lor mai departe, pentru a descoperi dacă era posibil, despre cine vorbea el (vezi v. 26). În ziua precedentă Isus nu fusese identificat ca Mesia de referirea indirectă a lui Ioan la El (v. 26). Acum El este distins din mulţime.

Iată. Ce privilegiu să fii cel dintâi pentru a anunţa (vezi la Matei 3,1) pe Isus, Cel despre care dădeau mărturie toţi profeţii din vechime ca fiind jertfa adevărată! Care dintre profeţi nu ar fi fost emoţionat la culme de acest privilegiu! Nu este de mirare că Isus vorbea mai târziu despre Ioan ca fiind un profet cum nu s-a ridicat nici unul mai mare în Israel (Luca 7,28)!

Mielul lui Dumnezeu. Adică, Mielul pregătit şi dat de Dumnezeu. Numai Ioan foloseşte denumirea aceasta pentru Hristos, deşi Luca (Fapte 8,32) şi Petru (1 Petru 1,19) au comparaţii asemănătoare (cf. Isaia 53,7). Ioan Botezătorul Îl recomandă pe Isus ca Miel al lui Dumnezeu lui Ioan evanghelistul (vezi la Ioan 1,35.36), iar pentru ucenic titlul acesta trebuie să fi avut o adâncă însemnătate. Imaginea care subliniază inocenţa lui Isus şi desăvârşirea Lui de caracter şi în felul acesta natura înlocuitoare a jertfei Sale (Isaia 53,4-6.11.12; vezi la Exod 12,5), aduce aminte de mielul pascal din Egipt, care preînchipuia eliberarea din sclavia păcatului. Hristos, Paştele noastre a fost jertfit (1 Corinteni 5,7). Prin imaginea unui miel Ioan îl identifică pe Mesia suferind ca fiind Acela în care sistemul sacrificial al timpurilor VT ajunge realitatea şi are înţeles. În precunoaşterea şi scopul divin, El era Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii [ KJV] (Apocalipsa 13,8).

Având în vedere faptul că gândirea iudaică contemporană nu găsea un loc pentru un Mesia suferind, criticii se îndoiesc că Ioan ar fi putut susţine o astfel de concepţie (Vezi Ioan 12,34; cf. Marcu 9,31.32; Luca 24,21). Dar aşa cum bine a remarcat Robertson (Word Pictures in the New Testament, la Ioan 1,29): Cu siguranţă Botezătorul nu trebuia să fie la fel de ignorant ca rabinii. Ioan avea profeţia mesianică din Isaia 53 (vezi la Isaia 53,1.4-6; vezi DA 136). În plus, ar fi într-adevăr ciudat ca Dumnezeu să rânduiască pe Ioan Botezătorul ca vestitor al venirii lui Mesia şi să nu-i dea cunoştinţa cu privire la acest aspect fundamental al misiunii lui Mesia.

Ridică. [Îndepărtează, KJV]. Gr. airo, a ridica, a purta şi duce, a îndepărta. Numai în virtutea faptului că Mielul lui Dumnezeu era fără păcat [Evrei 4,15; 1 Petru 2,22] putea El să ia [gr. airo] păcatele (1 Ioan 3,5). Datorită faptului că povara păcatului era prea grea pentru noi ca să o ducem, Isus a venit să ridice povara de pe vieţile noastre zdruncinate.

Păcatul. Prin forma singulară a cuvântului Ioan pune accent pe păcat ca principiu şi nu asupra unor anumite păcate (vezi 1 Ioan 2,2; 3,5; 4,10).

Deschide Biblia