Ieremia 31:31-34 31Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.

Un legământ nou. Israeliţii nu ajunseseră să realizeze cerinţele divine din cauză că se străduiseră să fie drepţi prin propriile lor străduinţe zadarnice. Recunoscând această tendinţă umană inerentă, Domnul făgăduia un legământ nou. Prin aranjamentul acesta omul devine sfânt prin credinţa în Răscumpărătorul şi Sfinţitorul (vezi Galateni 3; Evrei 8,8-10; vezi comentariul la Ezechiel 16,60). Era dorinţa lui Dumnezeu ca exilaţii repatriaţi să intre cu toată inima şi cu tot sufletul în această experienţă a unui legământ nou. Dar naţiunea nu a ajuns să se ridice la nivelul ocaziilor avute (vezi p. 29-32).

32Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. 33Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

O voi scrie în inima lor. Legea lui Dumnezeu nu urma să fie doar un etalon extrem al dreptăţii. Ea urma să fie un izvor al acţiunii pentru a călăuzi şi a controla purtarea omului (vezi Romani 8,1-4; 2Corinteni 3,3-6).

34Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

Nu va mai învăţa. Eşecul servilor lui Dumnezeu în mare parte de a instrui poporul în adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, din cauza săvârşirii neglijente a rânduielilor şi ceremoniilor vechiului legământ, avea să fie corectat de intima cunoaştere şi comuniune pe care credincioşii urmau să o aibă cu Domnul lor prin credinţa stimulată de noul legământ (vezi Ioan 6,4.46; 1Cronici 2,6-16; Coloseni 1,27.28).

Deschide Biblia