Geneza 6:5 5Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

Domnul. [în engleză, Dumnezeu] Pentru a fi consecventă, KJV trebuia să înţeleagă Domnul în loc de Dumnezeu, aşa cum este folosit în ebraică cuvântul Yahweh, Iehova. După câte se pare, traducătorii lui KJV au fost influenţaţi de LXX, care spune: Domnul Dumnezeu.

Răutatea omului era mare. Limba omenească cu greu ar putea să prezinte un tablou mai izbitor al decăderii umane. Nu a mai rămas nimic bun în om, el era putred până în măduva oaselor. Orice închipuire a gândurilor lui era rea. Cuvântul închipuire, de la yeser, înseamnă plan sau formaţie şi este derivat din verbul a fasona, a forma, yasar. Prin urmare, închipuire se referă la gânduri rele ca produs al unei inimi rele. Hristos a zis: Căci din inimă ies gândurile rele şi a remarcat că ele produc rând pe rând uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele (Matei 15,19). În popor, inima a fost considerată centrul celor mai nobile puteri ale spiritului – conştiinţa şi voinţa. O inimă contaminată, mai devreme sau mai târziu, infectează întreaga viaţă.

În fiecare zi. Literal, în fiecare zi, sau în timpul zilei. Această expresie aduce la culme descrierea răutăţii antediluviene. Dacă aceasta nu este o corupţie totală, cum putea limba omenească să o exprime? Aici găsim răul aflat mai presus de orice în inimă, în închipuiri, sau gânduri şi fapte. Cu foarte puţine excepţii nu era nimic altceva decât un rău nu doar vremelnic, ci un rău continuu, şi nu doar în cazul câtorva inşi, ci în întreaga societate. Această stare a avut loc pentru că oamenii, înadins se fac că nu ştiu Cuvântul lui Dumnezeu (2 Petru 3,5).

Deschide Biblia