Geneza 12:2 2Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

Voi face din tine un neam mare. Se face cunoscută răsplătirea lui Avram pentru că a părăsit familia şi patria sa. Fără îndoială că Avram se întreba când urma să se împlinească această făgăduinţă, având în vedere faptul că nu avea copii şi că nu mai era tânăr. Nu se poate ca Dumnezeu să fi avut de gând ca servitorii lui Avram, păstorii şi supraveghetorii turmelor sale să constituie naţiunea făgăduită. Cum a înţeles Avram cuvântul mare? Însemna el tărie numerică, sau influenţă, sau mărime în lucrurile spirituale? Numai ochiul credinţei, aţintit asupra făgăduinţelor lui Dumnezeu, putea să pătrundă viitorul şi să privească lucruri pe care ochiul natural nu le putea vedea.

Te voi binecuvânta. Făgăduinţa cuprinde atât binecuvântarea trecătoare, cât şi cea spirituală, dar mai ales pe cea din urmă. Pavel include în mod clar îndreptăţirea prin credinţă printre binecuvântările păstrate pentru Avram.

Îţi voi face un nume mare. Adevărata mărime urma să rezulte din ascultarea faţă de poruncile lui Dumnezeu şi din conlucrarea cu scopul Său divin. Constructorii turnului Babel s-au gândit să-şi facă ei înşişi un nume, sfidându-L pe Dumnezeu, şi totuşi nici un nume de-al lor nu a supravieţuit. Pe de altă parte, ca să câştige renume Avram urma doar să-L urmeze pe Dumnezeu unde îl va conduce. Numele de Avram este comun ca nume personal chiar şi astăzi şi nenumărate milioane de evrei, musulmani şi creştini l-au aclamat în vremurile trecute, şi încă privesc la el ca la strămoşul lor spiritual.

Deschide Biblia