Galateni 3:6-9 6Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Avraam a crezut pe Dumnezeu. Un citat din LXX la Gen 16:5, unde referirea este la acceptarea de către Avraam a făgăduinţelor legământului prin credinţă. Adversarii lui Pavel făcuseră să pară că el nu avea stimă pentru scrierile lui Moise, cărora ei le dădeau o importanţă exagerată. Acum pe propriul lor teren, Pavel citează din Moise pentru a dovedi poziţia sa. De fapt, experienţa lui Avraam – cu care ei se lăudau – e un exemplu de ceea ce Pavel crede că trebuie să fie experienţa tuturor creştinilor. În Rom 4:1-3, Pavel citează acelaşi pasaj din Scriptură ca dovadă că Avraam a fost îndreptăţit prin credinţă şi nu prin fapte. Dacă lucrul acesta era adevărat cu privire la Avram, el trebuie să fie adevărat şi cu privire la descendenţii lui (Gal 3:7) şi de două ori adevărat cu privire la copiii lui duhovniceşti (vers. 14. 26-29). Punctul important este superioritatea credinţei faţă de lege ca mijloc de a dobândi neprihănirea.

Socotită. Sau luată în calcul. Credinţa lui Avraam a fost luată în consideraţie în contul lui din cer, în felul acesta restabilindu-se balanţa datoriilor. Prin acest mecanism, Dumnezeu a considerat pe Avraam neprihănit. Faptele nu aveau nimic de-a face cu realizarea acestui credit favorabil trecut în registrele cerului. Dumnezeu simplu i-a oferit neprihănirea şi el a acceptat-o prin credinţă considerând că Dumnezeu intenţiona exact ceea ce spunea. Propriile lui eforturi nu ar fi putut să cumpere această stare fericită. Vezi Rom 4:9-13.

Credinţa nu satisface cerinţele legii, deoarece legea cere ascultare desăvârşită. De aceea, dacă cineva urmează să fie îndreptăţit prin credinţă, acesta trebuie să fie pe temeiul vreunui alt principiu decât faptele legii. Ca cineva să fie creditat ca om drept însemnează a fi iertat şi a fi admis în favoarea lui Dumnezeu. Omul nu poate face nimic pentru a merita darul dreptăţii lui Hristos; el nu o poate pretinde pe temeiul vreunui merit. Harul divin face cu putinţă ca un Dumnezeu drept să considere drept pe păcătosul pocăit.

Neprihănire. [Dreptate, KJV]. Gr. dikaiosune (vezi Mat 5:6).

7Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

Fii ai lui Avraam. Adică, descendenţii lui spirituali, nu în mod necesar fizic (vezi vers. 26-29). Toţi aceia care au aceeaşi credinţă nezguduită pe care o avea Avraam sunt socotiţi moştenitorii lui spirituali. Ei dobândesc neprihănirea ca şi el şi sunt eligibili pentru a primi toate binecuvântările făgăduite lui. În Rom 4:10.11 Pavel subliniază faptul că Dumnezeu a pus lui Avraam în socoteală dreptatea înainte ca el să fi fost circumcis – cea dintâi aşa numită faptă a legii săvârşită pentru fiecare iudeu şi pentru orice convertit la iudaism. Dacă Avraam a putut dobândi îndreptăţirea fără faptele legii, cu siguranţă neamurile pot face la fel. Acesta este sâmburele argumentaţiei lui Pavel contra iudaizanţilor, care insistau asupra circumciziunii ca o condiţie prealabilă pentru îndreptăţire. Pavel argumentează că nu e o deosebire între felul cum un iudeu şi o persoană dintre neamuri găsesc favoare la Dumnezeu, toţi sunt mântuiţi, dacă în vreun fel oarecare ajung la mântuire prin credinţă (Rom 3:22; 10:12). Nici un iudeu şi nici o persoană dintre neamuri nu au fost mântuiţi cândva prin fapte. Singura cale pe care orice om poate fi mântuit e prin credinţa în Isus Hristos (Fapte 4:12).

Cei ce au credinţă. Adică, aceia ce se sprijine pe credinţa în meritele mântuitoare ale lui Hristos, fără faptele legii (vezi cap. 2:16).

8Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

Scriptura. Adică, Vechiul Testament; aici în mod deosebit scrierile lui Moise.

Vedea mai înainte. [Prevedea, KJV]. Citatul e din Gen 12:3. Făgăduinţa făcută lui Avraam

era o enunţare a scopului divin de a trimite pe Mântuitorul în lume (vezi Gal 3:16) şi de a mântui pe toţi aceia care aleg să vină la El în credinţă (vers. 14).

Va socoti neprihănite. [Va îndreptăţi, KJV]. Gr. dikaioo (vezi Rom 3:20).

Neamuri. [Păgâni, KJV]. Gr. ethne, naţiuni. În folosirea Noului Testament totdeauna naţiune neiudaice, păgâne dintre neamuri. Scriitorii Noului Testament folosesc cuvântul laos, literal popor, când se referă la naţiunea iudaică. Era o veste bună pentru neamuri că Dumnezeu le oferea îndreptăţirea pe temeiul pe care o oferise deja iudeilor, adică, prin credinţă.

A vestit mai dinainte … această veste bună. [A predicat mai dinainte Evanghelia, KJV]. Gr. proeuaggelizomai. Literal, a enunţa mai dinainte veşti bune. Făgăduinţa din Gen 12:3 era o vestire cu anticipaţie a veştilor celor bune ale mântuirii prin Hristos. Vestea cea bună anunţată lui Avraam era că binecuvântarea mântuirii – a îndreptăţirii prin credinţă – urma să ajungă la toate naţiunile prin el. Avraam nu avea o dreptate a sa proprie. Dreptatea lui Hristos îi era pusă în socoteală de Dumnezeu, şi el a acceptat-o prin credinţă. Toţi cei care devin drepţi sau îndreptăţiţi fac lucrul acesta prin credinţă, aşa ca şi Avraam. Aceasta a fost totdeauna şi va fi totdeauna singura cale pe care oamenii pot experimenta îndreptăţirea.

Toate neamurile. [Toate naţiunile, KJV]. În privinţa unui rezumat al învăţăturii Vechiului Testament cu privire la felul în care Dumnezeu intenţiona să evanghelizeze toate naţiunile prin poporul Său ales vezi vol. IV, p. 26-30.

În tine. Sau prin tine. Avraam şi descendenţii lui erau făcuţi custozi ai veştii cellei bune a mântuirii şi erau însărcinaţi să fie vestitorii ei la toţi oamenii. În plus, unul din descendenţii lui urma să fie Mântuitorul omenirii. Astfel în aceste două privinţe, toate naţiunile urmau să primească binecuvântările mântuirii prin Avraam.

9Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

Cei ce. Adică, aceia care caută neprihănirea prin credinţă.

Binecuvântaţi. Binecuvântarea neprihănirii ajunsese la patriarh din cauză că el crezuse în Dumnezeu, nu pentru că fusese chemat să fie strămoşul lui Mesia. Toţi cei care cred aşa cum crezuse el vor fi binecuvântaţi aşa cum era el. Credinţa lui Avraam l-a determinat să asculte de Dumnezeu (Gen 26:5) şi toţi cei care au credinţa pe care o avea Avraam la fel vor asculta de glasul lui Dumnezeu şi vor ţine cu credincioşie poruncile Lui (vezi Gen 26:5, vezi Mat 7:21-27).

Deschide Biblia