Galateni 3:26-29 26Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

Toţi sunteţi. Adică, atât iudei cât şi neamurile (vezi vers. 24).

Fii ai lui Dumnezeu. [Copii ai lui Dumnezeu, KJV]. Literal, fii ai lui Dumnezeu, fiind născuţi din nou ca membri ai familiei lui Dumnezeu din cer şi de pe pământ (vezi Mat 5:9; Ioan 1:12.13; 3:3.5; Rom 8:15.16; 9:8.26; Efes 3:15; 1Ioan 3:1.2).

Prin credinţa. Vezi Rom 1:5.17; Gal 3:11. Iudeii şi neamurile la fel urmează să fie mântuiţi prin credinţă, nu prin faptele legii (vezi cap. 2:16).

27Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

Botezaţi pentru Hristos. [Botezaţi în Hristos, KJV; în Hristos v-aţi botezat, G. Galaction]. Vezi Mat 3:6; Rom 6:3.4.

V-aţi îmbrăcat cu Hristos. Vezi Rom 13:14; cf. Mat 22:11. Cuvântul tradus aici îmbrăcat cu e de obicei folosit cu referire la îmbrăcare. A se îmbrăca cu Hristos însemnează a adopta principiile Lui, a imita exemplul Lui, a accepta călăuzirea Lui, a deveni ca El (vezi 2Cor 5:17). Scriitorii greci vorbesc despre îmbrăcarea cu Platon, Socrate, etc., însemnând prin aceasta a-i accepta ca mentori şi a urma învăţăturile lor. Vezi Gal 5:22.23. A se îmbrăca cu Hristos, însemna a se dezbrăca de sine şi de firea veche.

28Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Nici iudeu, nici grec. Adică, iudeu sau dintre neamuri (vezi Rom 1:16). Creştinismul subordonează rolul neamului şi naţionalităţii principiului frăţiei tuturor oamenilor (Fapte 17:26). Aici, însă, Pavel vorbeşte despre poziţia iudeului şi neiudeului înaintea lui Dumnezeu (vezi Fapte 10:34; cf. cu Mat 20:15). În împărăţia lui Hristos toţi sunt acoperiţi cu aceiaşi haină a dreptăţii lui Isus Hristos. Dar pentru creştinii iudaizanţi pe vremea lui Pavel o idee de felul acesta era erezie urât mirositoare. Ei susţineau că singura cale de intrare în biserica creştină era prin iudaism, că o persoană dintre neamuri trebuia mai întâi să fie circumcis – să devină, ca să zicem aşa, iudeu – înainte de a fi acceptat în comuniunea creştină.

Nici rob, nici slobod. Înaintea lui Dumnezeu nu e deosebire între sufletul unui rob, şi al unui om liber. Robul este eligibil la mântuire pe acelaşi temei ca şi cel care nu e rob. Şi unul şi altul poate fi mântuit prin credinţă. numai creştinismul înlătură deosebirile de rasă, naţionalitate şi poziţie socială. Aici, însă, Pavel nu se ocupă cu subiectul sclaviei ca atare.

Nici parte bărbătească, nici parte femeiască. În lumea veche, femeile erau considerate îndeobşte cu puţin deasupra bunurilor mobile şi în felul acesta, infinit inferioare bărbaţilor. Filosofii păgâni uneori discutau dacă o femeie are suflet sau nu. În unele societăţi păgâne tatăl sau soţul avea autoritate asupra femeilor din gospodăria lui până într-acolo că putea să ordone executarea lor. Ridicarea femeii la egalitate cu bărbatul este rezultatul direct al învăţării şi practicii creştine. Aici, însă, Pavel se gândeşte la poziţia femeilor înaintea lui Dumnezeu ca suflete păcătoase având nevoie de mântuire.

Una în Hristos. Când preceptele divine ale iubirii de Dumnezeu şi de oameni sunt făcute active, inimile oamenilor sunt unite în strânsă comuniune, unii cu alţii, sub stăpânirea Tatălui lor ceresc (vezi Mat 22:36-40).

29Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Sămânţa lui Avraam. Ca fiu al lui Avraam, Hristos a devenit într-un anumit sens, moştenitor al făgăduinţelor legământului (vezi vers. 16). Prin botez dobândim înrudirea cu Hristos, şi prin El dobândim dreptul de a participa la făgăduinţele date lui Avraam (vers. 7-9). Cu privire la importanţa dată de iudei descendenţei literale din Avraam (vezi Mat 3:9; Rom 9:1).

Moştenitori. Ca fii spirituali ai lui Avraam, creştinii au devenit împreună moştenitori cu Hristos (Rom 8:17). Ca Fiu al lui Dumnezeu, Hristos este moştenitor al onoarei şi slavei cerului, şi cei care cred în El devin moştenitori ai unei poziţii de onoare în univers de care nu ar fi fost cu putinţă să se bucure fiinţele create dacă Cuvântul nu S-ar fi făcut trup (Ioan 1:1.14). La întrupare, divinitatea şi umanitatea au fost unite prin legături care nu vor fi niciodată rupte (DA 21,25.26). ca moştenitori cu Avraam ai făgăduinţelor legământului, toţi cei care anulează înaltul lui exemplu de credinţă vor intra în cetatea care are temelii tari, spre care ei privesc totdeauna în credinţă (Evr 11:10). Vezi Gal 3:9.14.

Făgăduinţă. Adică, făgăduinţa lui Dumnezeu dată lui Avraam de a îndreptăţi atât pe iudei cât şi neamurile, numai pe temeiul credinţei fără faptele legii (vezi vers.8, 14, 16).

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1 FE 332; 5T 142

1–4FE 196

1–5AA384

2 AA 208

7 DA 556; PP 153

8 DA 193; PP 154, 370

13 DA 741; PP 63; SR 225

16 AA 222; PP 169, 370

26 AA 208

27 3T 365; 4T 41; 6T 97

28 COL 386; DA 403; PP 370; 7T 225

29 PP 170

Deschide Biblia