Exodul 3:13-14 13Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” Ce le voi răspunde?”

Care este numele lui. Pe punctul de a accepta chemarea divină, Moise a întrebat ce trebuia să spună în cazul când poporul va întreba despre scrisorile lui de acreditare divină. Presupunerea că poporul putea să pună această întrebare nu trebuie să fie atribuită necunoaşterii numelui Dumnezeului lor. Numele prin care Se descoperise părinţilor lor nu putea să dispară întru totul din amintire şi simpla menţiune a numelui lui Dumnezeu nu putea să-i fi fost de mult ajutor lui Moise. Totuşi, natura şi puterea Aceluia care-l trimitea pe Moise, aveau să fie exprimate în acel nume şi, deoarece numele înseamnă atât de mult pentru spiritul semitic, era important pentru Moise să descopere poporului său adevărata natură a Dumnezeului lor, care acum era gata să-i elibereze din robie.

14Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.”

Eu sunt cel ce sunt. De aceea, Dumnezeu s-a descoperit lui Moise, sau mai degrabă i-a explicat numele prin care Se făcuse cunoscut lui Avraam la facerea legământului (Geneza 15,7). În ebraică şi în engleză (în limba română la fel), numele acesta este o formă a verbului a fi şi înseamnă că posesorul lui este cel veşnic, cel existent prin sine (vezi Ioan 8,58; DA 469). Universalitatea lui atotcuprinzătoare exclude orice comparaţie a Dumnezeului izraeliţilor cu zeităţile Egiptului, sau a altor naţiuni. S-a intenţionat a se asigura lui Moise şi poporului său o puternică mângâiere în suferinţa lor şi un sprijin puternic pentru încrederea lor în realizarea scopului Lui de a-i elibera.

Eu sunt m-a trimis. Eu sunt este o formă prescurtată pentru Eu sunt Cel ce sunt, şi are de scop să exprime aceeaşi idee.

Deschide Biblia