Exodul 25:8 8Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

Să-Mi facă un locaş sfânt. Deşi iudeii ştiau, după cât cunoaştem, că Dumnezeul cel mare nu putea să locuiască în nici o clădire făcută de om (1 Regi 8,27; 2 Cronici 2,6; Ieremia 23,23.24), nu se părea potrivită o închinare fără un templu. Ba mai mult, sanctuarul prezenta un centru vizibil pentru închinarea la singurul Dumnezeu adevărat, şi era, în felul acesta, o apărare împotriva închinării la mulţimea de zei păgâni. El Îl aducea pe Dumnezeu aproape de poporul Său şi făcea reală prezenţa Sa în mijlocul lor. Aceasta mai era şi o ocrotire împotriva idolatriei (Exod 29,43.45; Numeri 35-34).

Având în vedere că pe acea vreme izraeliţii erau un popor nomad şi peregrin, sanctuarul trebuia să fie un cort care putea să fie demontat cu uşurinţă şi mutat din loc în loc. Este semnificativ că termenul ebraic pentru sanctuar, nu este niciodată aplicat la un templu păgân.

Şi Eu voi locui. Într-un sens spiritual, Dumnezeu a căutat întotdeauna să locuiască cu oamenii şi nu poate găsi odihnă până ce nu I s-a dat o locuinţă (Psalmi 132,13-16), mai întâi în inima poporului Său în mod individual (1 Corinteni 3,16.17; 6,19), şi apoi în mijlocul grupării care se adună să I se închine (Matei 18,20). Sistemul care se concentra în tabernacolul pământesc arăta înainte spre Hristos, care mai târziu a locuit, literal, printre oameni, fiind făcut trup (Ioan 1,14).

Cuvântul ebraic sakan, locaş, înseamnă a fi o reşedinţă permanentă într-o comunitate. El este înrudit îndeaproape cu cuvântul şekina folosit pentru manifestarea gloriei divine care îşi avea locul ei deasupra capacului milei (PP 349). Şekina era simbolul prezenţei divine în care Dumnezeu făgăduise să locuiască în mijlocul lor (Exod 25,22).

Deschide Biblia