Evrei 4:14-15 14Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.

Astfel. [Atunci, KJV]. Adică ţinând cont de cuvântul lui Dumnezeu, care cercetează gândurile omului, având în vedere că nimic este ascuns de Dumnezeu (v. 12, 13), şi mai ales că avem un Mare Preot înţelegător şi milos, care a trecut prin exact acelaşi probleme cu care trebuie să dăm şi noi piept (cap. 2,17; 4,15).

Mare Preot. Vezi cap. 2,17. Tema acestei epistole este lucrarea de Mare Preot a lui Hristos (vezi Introducerea, tema). După ce s-a arătat acest rol al lui Hristos (cap. 3, 1), capitolele 3 şi 4 dezvoltă nevoia noastră ca El să slujească în curţile din cer şi conceptul experienţei odihnei sufletului, care vine atunci când ne-o însuşim. Capitolele de la 5 la 10 se ocupă de diferite aspecte ale lucrării Sale în folosul nostru. Mântuirea prin credinţă îşi găseşte centrul în persoana lui Hristos, ca Mare Preot al nostru.

A străbătut. [A trecut în, KJV]. Literal, a trecut prin, fără îndoială referindu-se la trecerea prin cerurile atmosferice şi stelare. Vezi Faptele Apostolilor 1,9; compară cu Geneza 1,8.

Isus. Vezi Matei 1,1.

Fiul lui Dumnezeu. Vezi Luca 1,35; Ioan 1,14; 3,16.

Să rămânem tari. [Să ţinem strâns, KJV]. Gr. krateo, a apuca, a se agăţa cu putere, ca pentru a-şi salva viaţa. Hristos este vrednic de deplina noastră credinţă şi încredere şi n-ar trebui să îngăduim nici unui lucru să se aşeze între noi şi El (vezi Romani 8,38.39). Vezi Matei 24,13; Evrei 10,35.36.

Mărturisirea noastră. Vezi cap. 3,1.

15Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Să n-aibă milă. [Să nu fie mişcat, KJV]. Gr. sumpatheo, a simpatiza, literal, a experimenta împreună cu. Întrucât prin natura Sa umană a experimentat slăbiciunile care îi sunt obişnuite omului – deşi fără nici o urmă de păcat – Hristos înţelege pe deplin problemele şi dificultăţile pe care le întâmpină creştinul sincer. De fapt unul din scopurile întrupării a fost ca Dumnezeirea să poată veni atât de aproape de natura umană încât să experimenteze aceleaşi probleme şi slăbiciuni cu care ne confruntăm noi toţi. Făcând aşa, Hristos S-a calificat pentru a deveni Marele nostru Preot şi pentru a ne reprezenta înaintea Tatălui.

Slăbiciunile. [Infirmităţile, KJV]. Forma negativă a declaraţiei (N-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre) o face mult mai impresionantă decât dacă ar fi fost o afirmaţie.

În toate lucrurile. [În toate privinţele, KJV]. Adică fiecare fel de ispită. În ce priveşte unele aspecte în care a fost ispitit, vezi Matei 4,1–11; compară cu DA 687–694. Într-un fel oarecum misterios, pe care noi nu-l putem înţelege, Domnul nostru a suportat deplina povară a fiecărei ispite cu care stăpânitorul lumii acesteia (Ioan 12,31) L-a putut ispiti, dar fără să cedeze nici în cea mai mică măsură, nici măcar în gând, la vreuna din ele (vezi Ioan 14,30). Satana n-a găsit la Isus nimic care să fi răspuns la uneltirile sale iscusite (vezi DA 123). Vezi Evrei 2,18.

Ca şi noi. [Cum suntem noi, KJV]. În toate privinţele, cu excepţia păcatului. El S-a făcut una cu noi (vezi Vol. V, p. 918; vezi Filipeni 2,6–8).

Fără păcat. Aceasta este marea taină a vieţii desăvârşite a Mântuitorului nostru. Pentru prima dată natura umană şi-a biruit tendinţa naturală spre păcat, şi, datorită victoriei lui Hristos, noi de asemenea putem înfrânge păcatul (vezi Romani 8,1–4). În El putem fi chiar mai mult decât biruitori (Romani 8,37), deoarece Dumnezeu ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos (1 Corinteni 15,57), atât asupra păcatului cât şi asupra morţii, care este plata acestuia (vezi Galateni 2,20).

Deschide Biblia