În mâinile Tatălui
duminică, 31 decembrie 2017
devoțional zilnic


„Căci ştiu în cine am crezut.” (2 Timotei 1:12)

Tocmai am terminat de citit un articol scris de Calvin Kim şi publicat în Adventist Review. În articol se vorbeşte despre ultimele cuvinte ale câtorva personaje celebre. Elvis Presley, regele rock ‘n roll-ului,în timp ce avea o discuţie frumoasă cu logodnica lui, brusc, i-a spus: „Trebuie să merg la toaletă.” Când a observat că a trecut ceva timp şi nu se mai întoarce, tânăra a mers la toaletă şi l-a găsit mort.

Acum trebuie să îţi scriu ultimele cuvinte din acest an. Dar, pentru că nu aş vrea ca acesta să fie ultimul mesaj pe care îl citeşti din partea mea, mă voi folosi de ultimul mesaj lăsat de unul din cei mai celebri oameni din lumea noastră. Acestea nu sunt doar nişte cuvinte din partea unor persoane care nu mai sunt, ci ele trebuie să ne călăuzească viaţa.

Cuvintele lui Jonathan Edwards încă au o mare valoare în lumea noastră: „Încrede-te în Dumnezeu şi să nu îţi fie frică de nimic!” Thomas Hobbes, filosoful englez, declara următoarele, cu puţin înainte de moarte: „Prietenii mei, vreau să fac un mare salt în veşnicie.” Emmanuel Kant, celebrul gânditor german, declara plin de siguranţă: „Nu îmi este frică de moarte, eu ştiu să mor. Vă promit înaintea lui Dumnezeu, că dacă voi simţi că vine în această noapte, voi ridica mâinile şi voi spune: «Binecuvântat să fie Dumnezeu!»” Una din ultimele declaraţii care m-a impresionat a fost ultima afirmaţie a lui Don Marcelino Menéndez Pelayo, care, deşi se afla în faza finală a unei ciroze atrofice, i-a spus medicului său: „Ce păcat să mor când îmi rămân atât de multe lucruri de citit!” Cititul este bun, sănătos, agreabil, un cadou de care pot beneficia doar cei vii! În 16 iulie 1915, pe patul ei de moarte, Ellen White declara: „Ştiu în cine am crezut.”

Fără umbră de îndoială, ultimele cuvinte ale lui Hristos constituie cel mai nobil exemplu al felului în care trebuie să trăim: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” (Luca 23:46). Cuvintele Învăţătorului ne învaţă că a murit aşa cum a şi trăit: depinzând în întregime de Tatăl Lui. Această frază ne vorbeşte despre renunţare, despre supunere, despre dăruire totală. Nu doar la ceea ce avem, ci şi la ceea ce suntem. În mâinile cui eşti tu? În mâinile cui sunt visurile tale? În mâinile cui ţi-ai pus tu speranţa?

Voinţa şi dorinţa mea este ca, în această ultimă zi din an, să Îi poţi spune lui Isus: „În mâinile Tale îmi pun viaţa!”

#ultimelecuvinte  #viaţaestedelaDumnezeu

vezi arhivă