ULTIMUL MESAJ
marți, 16 octombrie 2018
devoțional zilnic


După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.” – Deutronomul 32:45-46

Orice responsabilitate sau orice funcţie deţinută de o persoană mai devreme sau mai târziu va lua sfârşit şi atunci vine vremea să îşi ia rămas-bun. Discursurile de despărţire tind să scoată în evidenţă realizările acelui lider în timpul mandatului şi tot atunci se exprimă şi preocuparea pentru viitor. Exact acest lucru l-a făcut şi Moise la sfârşitul vieţii sale, aşa cum găsim scris în cartea Deutronomul. Tot aşa, pe 16 octombrie 1978, preşedintele Conferinţei Generale, Robert H. Pierson (1911–1989), şi-a anunţat pensionarea apropiată din motive de sănătate şi a transmis ultima lui solie în calitate de preşedinte celor care participau la Consiliul anual din 1978.

În mesajul lui, Pierson făcea referire la ciclul sociologic al evoluţiei de la sectă la biserică. De obicei, prima generaţie este săracă şi vociferează împotriva caracterului lumesc şi a formalismului din biserica din care provine. A doua generaţie tinde să prospere şi creşterea dă naştere la nevoia de organizare şi clădiri noi. În a treia generaţie, organizaţia se dezvoltă şi iau fiinţă noi instituţii. În a patra generaţie, biserica se instituţionalizează, se secularizează şi serviciile sale devin formale. Mişcarea încearcă să devină „relevantă” în societatea contemporană prin implicarea în cauzele populare. Astfel, grupul se bucură de o acceptare totală din partea lumii.

După ce a meditat la ciclul sociologic, Pierson a făcut un apel: „Fraţi şi surori, acest lucru nu trebuie să se întâmple niciodată cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea! Acest lucru nu se va întâmpla cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Aceasta nu este doar o altă biserică – este biserica lui Dumnezeu! [...] Există o singură modalitate prin care putem înfrunta viitorul, şi aceasta este la piciorul crucii. O biserică ai cărei ochi sunt îndreptaţi spre Omul de la calvar nu va păşi niciodată în apostazie.”

Noi avem o asigurare profetică: mişcarea adventă va birui şi, la sfârşitul timpului, toţi membrii neconsacraţi şi formali vor fi cernuţi (Matei 13:24-30, 36-43, 47-50). Astfel, problema majoră nu este biruinţa acestei mişcări, ci dacă tu şi cu mine vom birui împreună cu ea. Prin harul lui Dumnezeu, să rămânem credincioşi Domnului până la glorioasa Lui revenire!

 

vezi arhivă