Cine este neprihănit?
joi, 01 iunie 2017
devoțional zilnic


Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:10)

Un tată s-a apropiat de fiul său de douăzeci şi doi de ani şi i-a spus: „Fiule, pentru că suntem dintr-o familie de clasă mijlocie, este neapărat nevoie să‑ţi găseşti o soţie bună pentru a te căsători, iar tu trebuie să devii avocat.”

Tânărul a fost încântat de oferta tatălui său, iar viitorul de jurist îi părea promiţător. Totuşi, un lucru îl înfricoşa în permanenţă: îi era teamă de demoni şi îl speria gândul de a sta în picioare în faţa tribunalului divin. În anul 1505, într-o dimineaţă, cu puţin timp înainte de începerea studiilor la Drept, un vânt violent însoţit de o ploaie torenţială s-a abătut cu furie asupra lui. Crezând că a sosit ultima lui oră pe acest pământ, tânărul Martin Luther s-a aruncat la pământ şi a strigat: „Sfântă Ana, ajută-mă! Îţi promit să mă fac călugăr.” Cincisprezece zile mai târziu a intrat într-o mănăstire.

Atunci s-a consacrat mântuirii sufletului şi biruinţei asupra păcatului, ducând o viaţă de evlavie şi făcând fapte bune. Câţiva ani mai târziu, pe când vizita Roma pentru prima dată, a urcat în genunchi cele 28 de scări de marmură ale Sfintei Scări de la Roma, recitând la fiecare treaptă rugăciunea domnească. Apoi a vizitat toate bisericile din oraş. Cu toate că el căuta cu disperare să găsească sfinţenia fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, prin intermediul acestor practici spirituale stricte, Luther nu a ajuns să se bucure de pace interioară.

Din fericire, toată neliniştea sa a luat sfârşit când, studiind Epistola către romani, a dat peste următorul verset: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă” (Romani 1:17). Citind Romani, Luther a înţeles că a fi neprihănit, dincolo de îndeplinirea unui cod etic, implică a trăi un creştinism bazat pe mântuirea prin credinţă, nu prin fapte. În Romani 1:17 a găsit încurajarea de care avea nevoie pentru a-şi linişti conştiinţa păcătoasă. Nu mai avea nevoie să apeleze la Sfânta Ana, nici la preoţi și nici la indulgenţe, ci doar să creadă că era mântuit prin credinţa în Isus Hristos.

Dacă, la fel ca Luther, te simţi pierdut spiritual, atunci este nevoie să-ţi însuşeşti urgent mesajul din Romani 1:17 chiar astăzi. Viitorul tău veşnic nu se bazează pe ceea ce poţi tu să faci, ci pe faptul că tu crezi şi accepţi ceea ce Isus a făcut pentru tine.

#celneprihănitvatrăiprincredinţă #neprihănireprincredinţă

vezi arhivă