Daniel 8:14 14Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!”

Mi-a zis. Versiunile LXX, Theodotion, siriacă spun: I-a zis.

Seri şi dimineţi. Ebr. ‘ereb boqer, literal seară dimineaţă, o expresie comparabilă cu descrierea zilelor creaţiunii: a fost o seară, şi apoi a fost dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi (Geneza 1,5) etc. LXX are cuvântul zile după expresia seară şi dimineaţă.

Încercând să facă perioada aceasta să se conformeze cât de cât la cei trei ani ai pustiirii templului de către Antioh IV, unii au schimbat în chip ingenios expresia 2300 seri şi dimineţi cu numai 1150 de zile literale. Cu privire la aceasta Keil a remarcat în mod corespunzător: Un cititor evreu n-ar putea înţelege că perioada de timp de 2300 de seri-dimineţi ar fi 2300 de jumătăţi de zile sau 1150 de zile întregi, deoarece seara şi dimineaţa la creaţiune constituia nu o jumătate de zi ci o zi întreagă. După ce citează declaraţia anterioară, Eduard Young zice: Deci, trebuie să înţelegem expresia ca însemnând 2300 de zile (The Prophecy of Daniel, p. 174.).

Comentatorii au încercat, dar fără succes, să găsească un eveniment în istorie care să corespundă unei perioade de 2300 de zile reale. După cum observă Wright: Totuşi, toate eforturile de a armoniza perioada, fie considerând 2300 de zile fie 1150 de zile, cu oricare epocă istorică precisă menţionată în cărţile Macabeilor sau în Iosif s-au dovedit zadarnice ... Profesorul Driver, este îndreptăţit să spună: Pare imposibil a găsi două date separate prin 2300 de zile (mai mare sau egal cu 6 ani şi 4 luni) care să corespundă cu descrierea (Charles H. H. Wright). Daniel and His Prophecies, 1906, p. 186, 187). Singura cale de a da un sens acelor zile este de a le aplica într-un sens profetic prin folosirea principiului zi-an.

Durata timpului despre care se vorbeşte aici este specificată şi definită, dar în cap. 8 nu este indicată nici o dată pentru începutul ei. Totuşi, în capitolul se menţionează în mod special o astfel de dată (vezi comentariul la v. 25). Aceasta se va arăta că este 457 î.Hr. Începând de la această dată, cele 2300 de zile profetice, care desemnează un acelaşi număr de ani solari (vezi comentariul la cap. 7:25), ajung la anul 1844 d.Hr. Pentru o privire asupra dovezilor din context că în cap. 9,24-27 avem o explicare a viziunii din cap. 8,13-14 şi astfel localizează punctul de plecare al celor 2300 de zile-ani, vezi comentariul la cap. 9,21. pentru un comentariu al valabilităţii datei de 457 î.Hr., vezi comentariul la cap. 9,25. Pentru un comentariu al unei citiri inexistente a LXX de 2400 în loc de 2300, adesea citată în trecut, însă bazată pe o greşeală de tipar, vezi p. 58.

Sanctuarul. Întrucât cei 2300 de ani ne proiectează departe în era creştină, sanctuarul nu se poate referi la Templul de la Ierusalim, care a fost distrus în anul 70 d.Hr. Sanctuarul noului legământ este în moc clar sanctuarul ceresc, ridicat nu de un om, ci de Domnul (Evrei 8,2; GC 411-417). În acest sanctuar Domnul Hristos îndeplineşte slujba de Mare Preot (Evrei 8,1). Ioan a văzut dinainte un timp în care o atenţie specială avea să fie îndreptată către templul lui Dumnezeu şi altar şi cei care se închină în el (Apocalips 11,1). Simbolurile întrebuinţate de autorul Apocalipsului sunt izbitor de similare cu acelea folosite în Daniel 8,11-13.

Va fi curăţit. De la ebr. qadas, a fi drept, a fi neprihănit. Verbul apare în forma de aici (niphal) numai o singură dată în Vechiul Testament, ceea ce sugerează că avem de-a face cu un sens special al termenului. Lexicografii şi traducătorii sugerează diferite sensuri, precum va fi pus drept, sau va fi pus într-o stare dreaptă, va fi îndreptat, va fi declarat drept, va fi îndreptăţit, va fi răzbunat. Traducerea va fi curăţit reflectă LXX, care aici are verbul katharisthesetai. Nu se ştie dacă traducătorii LXX i-au acordat un sens adaptat ebraicului qadas sau au tradus din manuscrise ebraice care foloseau un cuvânt ebraic diferit, probabil tahar, cuvântul ebraic obişnuit pentru a curăţi, a fi curat. Vulgata are forma mundabitur, care mai înseamnă şi curăţit. Vezi comentariul la cap. 9,24.

Ca un ajutor pentru a determina la ce eveniment în legătură cu sanctuarul ceresc se face referire aici, este bine să examinăm slujbele sanctuarului pământesc, întrucât preoţii din sanctuarul pământesc făceau o slujbă care era chipul şi umbra lucrurilor cereşti (Evrei 8,5). Slujbele din cortul din pustie şi din Templu constau din două mari lucrări: slujba zilnică şi slujba anuală. Slujirea zilnică a lui Hristos ca Mare Preot al nostru era simbolizată prin slujba zilnică. Ziua anuală a Ispăşirii simboliza o lucrare pe care Hristos o va întreprinde la sfârşitul timpului. Pentru o discutare amănunţită a acestor două faze ale slujbei, vezi comentariul la Levitic 1,16; vezi şi GC 418-432. Profeţia din Daniel 8,14 anunţă momentul pentru începutul acestei slujbe speciale. Curăţirea sanctuarului ceresc cuprinde întreaga lucrare a judecăţii finale, începând cu faza de cercetare şi terminând cu faza de executare, care are ca rezultat eradicarea pentru totdeauna a păcatului din univers.

O trăsătură importantă a judecăţii finale este îndreptăţirea caracterului lui Dumnezeu înaintea tuturor fiinţelor din univers. Acuzaţiile false pe care Satana le-a adus împotriva guvernării lui Dumnezeu trebuie să fie demonstrate ca nefondate. Dumnezeu trebuie să apară ca fiind cu totul drept în alegerea anumitor indivizi pentru a-şi alcătui viitoarea Sa împărăţie, precum şi în interdicţia dată altora de a intra acolo. Acţiunile finale ale lui Dumnezeu vor determina următoarele mărturii ale oamenilor: Drepte şi adevărate sunt căile Tale (Apocalips 15,3), Tu eşti neprihănit, Doamne (Apocalips 16,5) şi Drepte şi adevărate sunt judecăţile Tale (Apocalips 16,7). Satana însuşi va fi condus să recunoască dreptatea lui Dumnezeu (Vezi GC 670, 671). Cuvântul tradus drept şi neprihănit este dikaios, echivalentul ebraicului taddiq, derivat de la tadaq, o formă a căruia este tradusă va fi curăţit în Daniel 8,14. Astfel ebraicul tadaq poate să mai transmită şi ideea că caracterul lui Dumnezeu va fi pe deplin îndreptăţit ca apogeu al ceasului judecăţii (Apocalips 14,7), care a început în 1844. Vezi Problems in Bible Translation, p. 174-177.

Deschide Biblia