Daniel 6:1-5 1Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;

Dregători. Aramaicul achashdarpan, literal satrapi (vezi comentariul la cap. 8,2). Diferitele detalii ale administraţiei provinciale ale Imperiului Persan înainte de reorganizarea întreprinsă de Darius I sunt încă obscure. Herodot (iii. 89) spune că Darius I a creat 20 de satrapii ca subdiviziuni principale ale imperiului. Fiecare satrapie era împărţită în provincii. Inscripţiile lui Darius dau totaluri diferite pentru satrapii (21, 23, 29), dovedind că împăratul a schimbat probabil numărul şi mărimea satrapiilor în timpul domniei sale. Unii istorici greci folosesc termenul satrap pentru slujbaşii inferiori, aşa după cum se pare că a făcut şi Daniel când a folosit termenul pentru a-i denumi pe guvernatorii provinciali. Compară cele 127 de provincii din Estera 1,1 pe vremea lui Xerxe.

2a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.

Trei căpetenii. Corpul acesta administrativ nu este menţionat în sursele extra-biblice. Este o totală lipsă de dovezi documentare contemporane cu privire la organizarea Imperiului Persan dinainte de Darius I.

Era şi Daniel. În alte traduceri [KJV] avem Daniel era primul. Literal, traducerea este Daniel

era unul. Cuvântul folosit aici este redat prin unul (o) şi în cap. 7,5.16. Nici o pagubă. Motivul complicatului sistem administrativ din Persia este zugrăvit aici în culori

vii. Pentru precauţiile luate de sistemul imperial pentru evitarea pagubelor la venituri şi la alte daune, compară cu Ezra 4,13-16.
3Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.

Duh înalt. Sau spirit ales. Aceasta a fost prima dată când observatori de neam împărătesc au găsit un duh aparte în Daniel. Nebucadneţar mărturisise că Daniel poseda duhul dumnezeilor celor sfinţi (cap. 4,8). Regina mamă repetase expresia aceasta în convorbirea ei cu Belşaţar în ultima şi decisiva lui noapte (cap. 5,11). Cu acelaşi prilej ea atrăsese atenţia la duhul înalt care fusese observat la Daniel (cap. 5,12). Fără îndoială că duhul acesta se manifestase nu numai în rezolvarea întrebărilor grele (cap. 5,12) ci şi printr-o cinste scrupuloasă, credincioşie neclintită, loialitate faţă da datorii, şi integritate în cuvinte şi fapte – calităţi rar întâlnite la slujitorii civili ai vremii. O scurtă întrevedere cu acest vârstnic om de stat, un supravieţuitor al epocii de aur a Babilonului imperial, a fost suficientă pentru a-l convinge pe Darius că Daniel ar constitui o bună alegere ca administrator principal al noului imperiu şi ca sfetnic al coroanei.

4Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău.

Asupra lui Daniel. În planurile lui de a-l înălţa pe Daniel la slujba civilă cea mai înaltă din stat, fără îndoială că Darius lucra în interesele coroanei şi ale imperiului. Totuşi, el uitase să ia în consideraţie sentimentele de gelozie care în chip firesc urmau să se trezească printre demnitarii mezi şi perşi când un iudeu, un fost ministru al babilonienilor, urma să ocupe o poziţie care, potrivit cu aşteptările lor, trebuia să fie a lor.

Nici o greşeală. În ciuda vârstei sale înaintate – era cu puţin sub nouăzeci de ani – Daniel era perfect capabil să-şi îndeplinească obligaţiile sale de stat astfel încât nici o greşeală să nu-i poată fi găsită. Realizarea aceasta se datora integrităţii lui personale şi încrederii în călăuzirea neîntreruptă a Tatălui său ceresc. A-L iubi şi a-I servi lui Dumnezeu pentru el era mai important decât viaţa însăşi. Aderarea scrupuloasă din tinereţea sa la legile sănătăţii fără îndoială că i-a dat o vigoare care întrecea cu mult pe cea obişnuită a oamenilor de vârsta lui.

5Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”

Legea Dumnezeului său. O cercetare atentă a obiceiurilor lui Daniel, o observare amănunţită a felului său de purtare faţă de asociaţii şi subordonaţii săi şi un control riguros al documentelor, n-a scos la iveală nici o neregulă care să reprezinte un temei de plângere sau învinuire. Totuşi, vrăjmaşii lui Daniel au descoperit că el nu putea fi niciodată găsit închinându-se în vreun templu din Babilon şi că nici nu lua parte la ceremoniile religioase păgâne. Fără îndoială ei observaseră că el lipsea de la biroul său în fiecare Sabat, ziua de odihnă săptămânală prescrisă în legea Dumnezeului său. Fără îndoială ei considerau că momentele fixate de el pentru rugăciune erau în conflict cu împlinirea îndatoririlor sale oficiale.

Deschide Biblia