Apocalipsa 5:8 8Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

Când a luat. Acesta este momentul la care oastea cerească răspunde (vezi comentariul de la v. 7).

Patru făpturi vii. Vezi comentariul de la cap. 4,6.

Bătrâni. Vezi comentariul de la cap. 4,4.

Alăută. [„Harpe”, KJV]. Gr. kitharai, „o liră”, instrument folosit deseori pentru a acompania o voce (vezi Vol. III, pp. 34–36), nu o harpă. Totuşi, dovezile textuale atestă cuvântul kithara, „o liră”; adică fiecare bătrân ţinea în mână câte o liră. Menţionarea acestor instrumente este naturală, având legătură cu imnul ce urmează să fie intonat (v. 9, 10).

Potire. Gr. phialai, „cupe”, vase în care de obicei erau aduse darurile. Conform lui Josephus Flavius, phialai pline cu tămâie erau aşezate pe pâinile punerii înainte în sanctuar (Antichităţi iii. 6. 6 [143]). Faptul că rugăciunile sfinţilor sunt păstrate în vase de aur poate indica aprecierea cu care le priveşte Cerul.

Tămâie. Adică mirodenii.

Rugăciunile sfinţilor. Faptul că bătrânii au „alăute” şi potire cu tămâie sugerează că ei reprezintă biserica lui Hristos de pe pământ, biruitoare, înălţându-şi glasul în cântare şi în rugă. Vezi comentariul de la v. 9, 10; vezi PP 353.

Deschide Biblia