Apocalipsa 20:5-6 5Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

Ceilalţi morţi. Fără îndoială că aici este vorba de morţii nelegiuiţi, cei care de la începutul istoriei au murit fără Hristos şi cei care au pierit la a doua venire a Sa. Acest lucru reiese clar din faptul că toţi morţii neprihăniţi vor învia la prima înviere. Prin urmare, prin cuvintele ceilalţi morţi se face referire, cu siguranţă, la morţii nelegiuiţi (vezi comentariul de la v. 2).

Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea frazei: Ceilalţi morţi nu au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani, deşi este în general se susţine că sunt mai multe dovezi în favoarea păstrării ei. Însă doctrina celei de-a doua învieri nu se bazează, în orice caz, pe această afirmaţie. Ea reiese cât se poate de clar din acest capitol. Dacă popoarele se unesc cu Satana în asaltul său asupra Cetăţii Sfinte (v. 9), înseamnă că au înviat. Sintagma a doua înviere derivă din observaţia că sunt doar două învieri principale (Ioan 5,28.29; Faptele Apostolilor 24,15) şi că învierea celor neprihăniţi este numită prima înviere (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,2.4).

Fraza ceilalţi morţi nu au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani este ca o paranteză. Propoziţia care urmează, aceasta este întâia înviere, este în strânsă legătură cu învierea la care se face referire în v. 4.

În ce priveşte aspectele textuale ale problemei din v. 5, vezi Notele Adiţionale de la sfârşitul capitolului, Nota 1.

N-au înviat. Vezi comentariul de la v. 4.

S-au sfârşit. Literal, până nu se vor fi încheiat.

Întâia înviere. Adică cea menţionată în v. 4 (vezi comentariul de acolo).

6Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

Fericiţi. Gr. makarios (vezi comentariul de la Matei 5,3).

Sfinţi. Gr. hagios (vezi comentariul de la Romani 1,7).

A doua moarte. Adică moartea de care vor avea parte cei nelegiuiţi, după ce vor învia la sfârşitul celor o mie de ani (v. 14; cap. 21,8). Prima moarte este moartea de care au parte toţi (1 Corinteni 15,22; Evrei 9,27). Atât cei neprihăniţi cât şi cei nelegiuiţi vor învia din această moarte (Ioan 5,28.29). Cei neprihăniţi vor ieşi din morminte nemuritori (1 Corinteni 15,52–55). Cei nelegiuiţi vor învia pentru a-şi primi pedeapsa şi pentru a muri de moartea veşnică (Apocalipsa 20,9; 21,8). Dumnezeu le nimiceşte în gheenă atât sufletul cât şi trupul (Matei 10,28). Asta înseamnă distrugere totală. A doua moarte este exact opusul unui chin veşnic, despre care unii consideră că este soarta celor nelegiuiţi (vezi comentariul de la Matei 25,41).

Putere. Gr. exousia, autoritate. Moartea a doua nu-i va atinge pe cei răscumpăraţi.

Preoţi. Vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6; compară cu Isaia 61,6.

Ai lui Dumnezeu. Adică în tovărăşia lui Dumnezeu. La fel, ai lui Hristos, înseamnă în tovărăşia lui Hristos. Sintagmele ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos mai pot însemna servindu-I lui Dumnezeu şi servindu-I lui Hristos.

Vor împărăţi. Vezi comentariul de la v. 4; vezi Note Adiţionale la sfârşitul capitolului, Nota 2.

Deschide Biblia