Apocalipsa 16:13-16 13Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.

Am văzut. Vezi comentariul de la cap. 1,1.

Ieşind din gura. Gura este instrumentul vorbirii. Ieşind din gura balaurului, a fiarei şi a proorocului mincinos, aceste trei duhuri necurate reprezintă politica pe care această întreită organizaţie o proclamă înaintea lumii, politică despre care se spune în cap. 17,2 că este vinul Babilonului (vezi comentariul de la cap. 16,14; 17,2.6).

Balaurului. Vezi comentariul de la cap. 12,3; 13,1. Primul membru al acestei întreite organizaţii religioase este în general identificat fie cu spiritismul, fie cu păgânismul. Acesta de pe urmă se concentrează în deosebi în cultul duhurilor rele, deci în esenţă seamănă cu spiritismul modern, aşa cum este acesta practicat în ţările creştine.

Fiarei. Vezi comentariul de la cap. 13,1; 17,3.8.

Proorocului mincinos. Se pare că acesta trebuie identificat cu a doua fiară din cap. 13,11–17 (vezi comentariul de la v. 11), care o sprijină pe prima fiară din v. 1–10 şi care, prin semnele pe care are puterea de a le săvârşi în faţa fiarei (v. 12–14), îi înşeală pe oameni să-i facă acesteia o icoană. Vezi şi cap. 19,20; 20,10.

Trei duhuri necurate. Adepţii ambelor interpretări sunt de acord în identificarea balaurului, a fiarei şi a proorocul mincinos cu spiritismul modern (GC 561, 562), sau păgânismul, papalitatea şi protestantismul apostaziat (vezi şi cap. 13,4.14.15; 19,20; 20,10). Cele trei duhuri necurate simbolizează sau reprezintă acest trio al puterilor religioase, care împreună formează Babilonul cel mare al zilelor din urmă (cap. 16,13.14.18.19; vezi comentariul de la cap. 16,19; 17,5).

14Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. –

Duhuri de draci. Literal: duhuri de demoni sau duhuri demonice. În Evanghelii sintagma duh necurat este înlocuit uneori cu draci (vezi Marcu 1,27.34; 3,11.15; 6,7; etc.). Vezi Apocalipsa 18,2; compară cu 5T 472, 473.

Fac semne. Gr. semeia, adică minuni din punct de vedere al capacităţii lor de a autentifica pretenţiile, sau de a atesta puterea şi autoritatea persoanei care le săvârşeşte (vezi Vol. V, p. 208). La aceste semne se face referire şi în cap. 13,13.14; 19,20. Manifestările supranaturale de diferite feluri constituie mijloacele prin care Satana, lucrând prin diferiţi agenţi umani, reuşeşte să unească lumea în scopul său de a-i nimici pe cei care constituie unica piedică în a stăpâni singur omenirea.

Împăraţii pământului. Împăraţii sunt puterile politice ale pământului, în contrast cu întreita organizaţie religioasă din v. 13 (vezi comentariul de acolo), care invită naţiunile pământului să se unească într-o cruciadă care are ca scop nimicirea poporului lui Dumnezeu (9T 16; GC 562, 624). Această combinaţie politico-religioasă universală (vezi comentariul de la cap. 17,3) aspiră să domnească asupra lumii. Conform primei interpretări de mai sus, aceşti împăraţi reprezintă naţiunile din Apus, în contrast cu împăraţii ... din Răsărit (cap. 16,12), naţiunile din Orient. Conform celei de-a doua interpretări, sintagma împăraţii pământului întreg include atât naţiunile din Răsărit cât şi cele din Apus (vezi comentariul de la v. 12). Pentru mai multe informaţii cu privire la identitatea împăraţilor pământului şi la succesul temporar al acestei uneltiri, vezi cap. 17,2.12.14; vezi comentariul de la v. 12; compară cu 7T 182.

Să-i strângă. Conform primei interpretări, această strângere reprezintă pregătirile politice şi militare din partea împăraţilor pământului întreg. Conform celei de-a doua interpretări, este vorba de eforturile depuse de întreita organizaţie religioasă pentru a-şi asigura unitatea puterilor politice ale pământului, în scopul de a se lupta cu rămăşiţa poporului lui Dumnezeu.

Războiul. Adepţii ambelor interpretări sunt de acord că diferitele aspecte ale aceleiaşi război sunt descrise în cap. 14,14–20; 16,12–19; 17,14–17; 19,11–21; compară cu 6T 406. Conform primei interpretări, aceasta este în primul rând o bătălie care va fi dusă în Valea Meghido, între popoarele Răsăritului şi ale Apusului (vezi comentariul de la cap. 16,12.13). Conform celei de-a doua interpretări, această bătălie este una în care naţiunile pământului se unesc pentru a-l distruge pe poporul lui Dumnezeu, fiind deci, în primul rând, un conflict religios.

Zilei celei mari. Adică ziua mâniei lui Dumnezeu (vezi comentariul de la v. 1). Vezi comentariul de la Isaia 2,12. Dumnezeului Celui Atotputernic. Vezi comentariul de la cap. 1,8.

15„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” –

Iată. Sau Vezi!. Eu vin ca un hoţ. Adică va veni ca un hoţ pentru cei nelegiuiţi (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 5,2.4; 2 Petru 3,10; compară cu Matei 24,43; Luca 21,35). Ferice. Vezi comentariul de la Matei 5,3. Cel ce veghează. Vezi comentariul de la Matei 24,42. Sfinţii trebuie să fie într-o stare de alarmă şi veghe, ca nu cumva să fie înşelaţi (vezi mai sus, la Eu vin ca un hoţ). Îşi păzeşte hainele. Adică rămâne statornic în credinţă şi în caracter şi pe deplin credincios lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Matei 22,11. Ca să nu umble gol. Adică să-şi piardă haina albă a caracterului ca rezultat al renunţării la credinţă. Vezi şi cap. 17,16.

Să i se vadă ruşinea. Adică să se vadă că s-a lepădat de credinţă. Deşi la sfârşitul timpului de probă soarta este deja stabilită (vezi comentariul de la cap. 22,11), poporul lui Dumnezeu nu trebuie să-şi slăbească vigilenţa. Dimpotrivă, pe măsură ce Satana îşi intensifică înşelăciunile, ei trebuie să fie şi mai atenţi.

16Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

I-au strâns. Este vorba de cele trei duhuri necurate din v. 13, 14. În ce priveşte procesul strângerii, vezi comentariul de la v. 14.

Adepţii ambelor interpretări sunt de acord că strângerea are loc în timpul plăgii a şasea, dar că bătălia este dată în timpul celei de a şaptea (vezi Smith, op. cit., p. 702; vezi comentariul de la Apocalipsa 16,12.17).

Cei strânşi sunt împăraţii pământului din v. 14.

Conform primei interpretări, împăraţii pământului, sau forţele militare ale pământului, sunt adunate în Valea Meghido, în nordul Palestinei (vezi comentariul de la v. 12, 14). Conform celei de-a doua interpretări, împăraţii pământului se unesc în idei şi în scop (vezi comentariul de la cap. 17,13.17). Compară cu Psalmi 83,4.5.

Locul. Gr. topos, loc, care este folosit în mai multe sensuri: ca localizare geografică, un loc într-o carte, un statut, sau figurat, condiţie sau situaţie, ca în Faptele Apostolilor 25,16 (putinţa) şi în Evrei 12,17. Conform primei interpretări, care pune accentul pe implicaţiile geografice, acest cuvânt se referă la Valea Meghido, Câmpia Esdraelon, în nordul Palestinei (vezi comentariul de la Apocalipsa 16,12.14). Conform celei de-a doua interpretări, care pune accentul asupra semnificaţiei simbolice a expresiilor din v. 12–16 (vezi comentariul de la v. 12), acest cuvânt face referire la condiţia sau dispoziţia în care se adună împăraţii pământului – înţelegerea lor de a nimici poporul lui Dumnezeu (vezi comentariul de la cap. 16,14; 17,13).

Pe evreieşte. Poate că prin asta Ioan intenţiona să-şi direcţioneze cititorii asupra unui studiu al Armaghedonului ca termen ebraic, pentru a revedea istoria ebraică şi a înţelege astfel acest nume criptic.

Armaghedon. Gr. Harmageddon, o transliterare din ebraică, după cum declară Ioan. Dovezile textuale favorizează termenul Harmagedon, dar pot fi citate dovezi textuale şi pentru Armagedon, Armagedo, Mageddon şi altele. Ţinând cont de faptul că, după cât se ştie până în prezent, nici un loc geografic nu a purtat vreodată acest nume, semnificaţia acestui termen nu este uşor lămurită. De asemenea, opiniile diferă cu privire la care cuvânt sau cuvinte ebraice sunt reprezentate de transliterarea greacă. Termenul Harmageddon provine din două cuvinte ebraice, dintre care primul poate fi ’ir, cetate, deşi e mult mai probabil har, munte. După cum s-a observat deja, unele manuscrise antice omit cu totul prima silabă, ar- sau har.

În ce priveşte a doua parte a numelui, - mageddon, au fost sugerate două etimologii diferite: (1) Că –mageddon vine de la ebraicul megiddo sau megiddon (1 Regi 9,15; Zaharia 12,11), vechea cetate Megiddo, de unde a venit numele importantei trecători prin munţi, în sud-vest, către Valea Israelului, în nord şi nord-est (2 Cronici 35,22), şi către Râul Chison (Judecători 4,7.13; 5,19.21), care curge prin această vale. (2) Că -mageddon vine de la mo’ed, cuvântul ebraic folosit de obicei în Vechiul Testament pentru întâlnire (Exodul 27,21; 28,43; 29,4.10.11.30.32; etc.), pentru o sărbătoare rânduită (vezi comentariul de la Leviticul 23,2) şi pentru adunare sau loc de adunare (Plângeri 1,15; 2,6). Prima etimologie leagă numele compus, Armaghedon, de geografia şi istoria vechiului Megiddo, în timp ce a doua sugerează o posibilă legătură cu marea luptă dintre Hristos şi Satana.

La Isaia 14,13, unde har-mo’ed este tradus muntele adunării şi desemnează muntele pe care a fost aşezat templul lui Solomon, la nord de Ierusalimul antic, se spune despre Lucifer că a dorit să ia locul lui Dumnezeu, în calitatea Sa de conducător suprem al lui Israel (vezi comentariul de acolo). Compară cu sintagma cortul întâlnirii (Exodul 33,7; etc.).

Adepţii primei interpretări cu privire la Armaghedon consideră că acest cuvânt vine de la ebraicul har-megiddo, muntele lui Megiddo, şi interpretează numele aşa cum este folosit în Apocalipsa 16,16, în termenii împrejurărilor geografice şi ai evenimentelor istorice ale oraşului antic Megiddo. Adepţii celui de-al doilea punct de vedere interpretează prima etimologie în mod figurat, adică evenimentele istoriei Vechiului Testament, asociate cu împrejurimile geografice ale cetăţii antice Megiddo (vezi Judecători 4,4 la 5,31, în special cap. 5,31; cap. 6,33 la 7,25; 1 Regi 18,36–40; Psalmi 83; compară cu 2 Cronici 35,20–24), dar fără a atribui o semnificaţie geografică termenului Armaghedon din Apocalipsa 16,16 (vezi comentariul de la v. 12). Ei înţeleg a doua etimologie, har-mo’ed, tot figurat, pe baza folosirii acestui cuvânt în Isaia 14,13, în termenii marii lupte dintre Hristos şi Satana (vezi Apocalipsa 12,7–9.17; 17,14; 19,11–21).

Deschide Biblia