Apocalipsa 11:3-6 3Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.

Celor doi martori ai mei. Au fost propuse mai multe interpretări ale acestor cuvinte. Aluziile din v. 5 şi 6 i-au determinat pe mulţi să-i identifice pe aceşti martori cu Ilie şi Moise (vezi comentariul de la v. 5.6), dar semnificaţia acestor „doi martori” merge dincolo de această interpretare. În v. 4 ei sunt identificaţi cu „doi măslini” şi „două sfeşnice”, simboluri preluate din Zaharia 4,1–6.11–14. Acolo se spune despre ei că reprezint㠄cei doi unşi, care stau înaintea Domnului întregului pământ” (v. 14). Aşa cum despre ramurile de măslin se spune că oferă ulei pentru candelele din sanctuar (v. 12), tot aşa de la aceşti doi sfinţi care stau înaintea tronului lui Dumnezeu este împărţit Duhul Sfânt oamenilor (vezi comentariul de la Zaharia 4,6.14; vezi COL 408; vezi TM 338). Întrucât mesajul cel mai deplin al Duhului Sfânt către oameni este cuprins în Scripturile Vechiului şi Noului Testament, se poate considera că acestea două sunt cei doi martori (vezi GC 267; vezi comentariul de la Ioan 5,39). Cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu, psalmistul declară: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”, „descoperirea cuvintelor Tale dă lumin㔠(Psalmi 119,105,130; compară cu Proverbe 6,23).

Să proorocească. În ciuda stăpânirii celui rău în timpul perioadei de 1260 de zile (vezi comentariul de la v. 2), totuşi Duhul lui Dumnezeu, mai ales aşa cum este El manifestat în Scripturi, va duce mărturia Sa către acei oameni care Îl vor primi.

Îmbrăcaţi în saci. A purta un sac era un semn de doliu (2 Samuel 3,31) şi de pocăinţă (Iona 3,6.8). Astfel, se poate spune despre Scripturi că sunt în doliu atunci când tradiţiile omeneşti sunt în ascendenţă (vezi comentariul de la Daniel 7,25).

O mie două sute şaizeci de zile. O perioadă identică cu cele „patruzeci şi două de luni” din v. 2 (vezi comentariul de acolo).

4Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.

Cei doi măslini. Vezi comentariul de la v. 3.

Cele două sfeşnice. Sau „suporturi de lămpi” (vezi comentariul de la cap. 1,12). Vezi comentariul de la cap. 11,3.

Care stau înaintea Domnului. Vezi comentariul de la Zaharia 4,14; Apocalipsa 11,3.

5Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi, dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.

Iese ... foc. Aceste cuvinte amintesc de judecata rostită de Ilie asupra trimişilor lui Ahazia (2 Regi 1,10.12). Cei care se opun mărturiei Duhului Sfânt vor fi în cele din urmă nimiciţi în iazul de foc (vezi Apocalipsa 20,15).

6Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.

Putere. Gr. exousia, „autoritate”. Cuvântul exousia apare de două ori în acest verset, fiind în ambele ocazii tradus „putere”.

Să închidă cerul. Ca şi în v. 5, se pare că aceste cuvinte sunt o aluzie la Ilie, care a prezis că nu va ploua în Israel „în anii aceştia ..., decât după cuvântul meu” (1 Regi 17,1), sau, aşa cum spune Luca, „trei ani şi şase luni” (Luca 4,25; compară cu Iacov 5,17).

Apele în sânge. Aluziile precedente cu privire la aceşti doi martori amintesc de Ilie (vezi comentariul precedent şi cel de la v. 5); cât despre aceste cuvinte, este evident că îndreaptă atenţia la Moise şi la prima plagă ce a căzut asupra Egiptului (Exodul 7,19–21).

Orice fel de urgie. Martorii nu doar că au puterea să facă să cadă asupra vrăjmaşilor lor aceeaşi plagă care a căzut mai întâi asupra Egiptului, ci au şi autoritatea să aducă oricare dintre plăgi.

Deschide Biblia