Apocalipsa 11:15-18 15Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

Îngerul al şaptelea. Acesta demarchează începutul celui de-al treilea vai, sau nenorocire (vezi comentariul de la v. 14) şi sfârşitul parantezei dintre trâmbiţa a şasea şi a şaptea (cap. 10,1 la 11,14; vezi comentariul de la cap. 11,1). Adventiştii de ziua a şaptea datează începutul acestuia la anul 1844 (vezi comentariul de la v. 19).

Glasuri puternice. Acestea erau probabil ale oştirilor din cer (vezi cap. 5,11.12). În mod asemănător, ]n timpul celei de-a şaptea plăgi, un glas puternic este auzit din templul din ceruri (cap. 16,17).

Împărăţia. Hristos primeşte împărăţia cu puţin timp înainte de revenirea Sa pe acest pământ (vezi comentariul de la Daniel 7,14). În momentul venirii Sale orice împotrivire din partea oamenilor va fi zdrobită (vezi comentariul de la Apocalipsa 17,14).

Ale Hristosului Său. Adică ale Unsului Său (vezi Psalmi 2,2). Oştirile cerului, care nu au primit mântuirea prin Hristos, vorbesc despre El numindu-L „Hristosul Său (al lui Dumnezeu)” probabil pentru că titlul „Hristos” se referă la a doua persoană a Dumnezeirii, în slujba Sa ca Uns pentru lucrarea de răscumpărare.

El va împărăţi în vecii vecilor. Vezi Daniel 2,44; 7,14.27; Luca 1,33.

16Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,

Cei douăzeci şi patru de bătrâni. Vezi comentariul de la cap. 4,4.

S-au aruncat cu feţele la pământ. Vezi comentariul de la cap. 4,10.

17şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.

Doamne, Dumnezeule, Atotputernice. Vezi comentariul de la cap. 1,8. Acest titlu este foarte potrivit pentru Dumnezeu, ca biruitor.

Care eşti. Vezi comentariul de la cap. 1,4.

Care erai. Vezi comentariul de la cap. 1,4.

Care vii. Dovezile textuale atestă omiterea acestor cuvinte. Sunt omise din formula completă a cap. 1,4 probabil pentru că aici esenţa laudei bătrânilor este poziţia lui Dumnezeu în prezent şi în trecut, nu cea din viitor.

Ai pus mâna… să împărăţeşti. Timpul verbelor din limba greacă poate fi redat mai bine în formula „ai luat… ai împărăţit”, adică ai luat şi ai început să împărăţeşti. Domnia triumfătoare începe atunci când Dumnezeu Îşi manifestă omnipotenţa. Dumnezeu a fost din totdeauna atotputernic, iar domnia răului a existat doar pentru că El a tolerat-o, pentru ca să poată fi dovedită înaintea fiinţelor create adevărata natură a păcatului. Când scopul acesta este realizat, El Îşi ia „puterea” Sa „cea mare”, iar domnia Sa este din nou supremă. Vezi 1 Corinteni 15,24–28.

18Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

Neamurile se mâniaseră. Compară cu Psalmi 2,1. Aceasta va fi starea neamurilor înainte de venirea lui Hristos. Ele se vor uni pentru a se împotrivi lucrării şi poporului lui Hristos (vezi comentariul de la Apocalipsa 13,12; 14,8).

Mânia. Mânia lui Dumnezeu este adunată în cele şapte plăgi din vremea sfârşitului (cap. 15,1). Acestea pun capăt împotrivirii oamenilor faţă de Hristos.

Vremea. Gr. kairos, un timp special, cu un scop precis (vezi comentariul de la cap. 1,3). Aceasta este o vreme a judecăţii, atât pentru răsplată cât şi pentru distrugere.

Să judeci. Menţionarea răsplătirii cât şi a distrugerii indică faptul că Ioan vorbeşte despre judecata finală, care va avea loc după mileniu (cap. 20,12–15).

Să răsplăteşti pe robii Tăi. Vezi Matei 5,12; 6,1; 1 Corinteni 3,8; Apocalipsa 22,12. Din moment ce evenimentele enumerate sunt consecutive (vezi EW 36), răsplata de care se vorbeşte aici este cea a moştenirii noului pământ la sfârşitul mileniului.

Prooroci. Aceştia sunt slujitorii speciali ai lui Dumnezeu, care vorbesc din partea Lui. Oamenii din această categorie au avut responsabilităţi mari şi adesea au trecut prin cele mai crunte suferinţe, pentru Domnul lor.

Sfinţi. Sau „cei sfinţi”. Mădularele trupului lui Hristos sunt caracterizate prin puritatea vieţilor lor.

Pe cei ce se tem de Numele Tău. Gr. hoi phoboumenoi, o expresie folosită în Faptele Apostolilor cu privire la cei care, deşi nu erau pe deplin convertiţi la religia iudaică, se închinau totuşi adevăratului Dumnezeu (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 10,2). Dacă aici se intenţionează acelaşi înţeles general, atunci se poate considera că această a treia categorie, care la judecată va primi o răsplată, îi reprezintă pe cei care nu L-au cunoscut pe deplin pe Hristos şi calea Sa, dar au trăit conform cu lumina pe care o aveau. Deoarece s-au temut de Numele Lui Dumnezeu, atât cât le-a fost descoperit, şi ei vor primi o răsplată (vezi DA 638). Pe de altă parte, expresia hoi phoboumenoi poate să fie doar o apoziţie pentru cuvântul tradus „sfinţi”. Atunci pasajul ar suna astfel: „pe sfinţi, şi anume pe cei ce se tem de Numele Tău”.

Mici şi mari. Statutul social este lipsit de orice importanţă la judecata finală.

Să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc. Soarta celor răi, care au distrus pământul – fizic, dar şi spiritual – este foarte potrivită. Ei înşişi sunt distruşi.

Deschide Biblia