2 Cronici 28:5-19 5Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere.

L-a dat. Vezi la cap.22,8.

6Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

Părăsiseră pe Domnul. Când ocrotirea Domnului se retrage, omul descoperă cu tristeţe că stăpânul pe care şi l-a ales poate fi excesiv de crud. După pierderi atât de grele, nimic nu mai puteau să împiedice Siria şi Israel să asedieze Ierusalimul. Totuşi, nu l-au cucerit (2 Regi 16,5). Scopul aliaţilor era să-l detroneze pe Ahaz şi să aşeze un nou conducător de-al lor (Isaia 7,2). Panica lui Ahaz este viu descrisă în Isaia 7,2.

7Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.

Căpetenia casei împărăteşti. Evident, înaltul funcţionar al palatului (vezi 1 Regi 4,6; 18,3).

Al doilea după împărat. Compară cu 1 Samuel 23,17; Estera 10,3. Moartea acestor trei personaje de frunte este menţionată datorită strânsei lor legături cu Ahaz. Lovitura care le-a fost dată l-a atins şi pe rege.

8Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fiii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.

Două sute de mii. Acestea erau femei şi copii luaţi ca robi.

9Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri.

Un prooroc. Această întreagă parte (v. 9-15), care vorbeşte despre trimiterea înapoi a prizonierilor, se găseşte doar în Cronici.

Mânia Sa împotriva lui Iuda. [Era mâniat pe Iuda , KJV]. Domnul dorea ca Israel să cunoască faptul că nu datorită curajului lor ieşiseră biruitori în această campanie, ci datorită păcatului lui Iuda; de aceea fusese posibil ca Israel să-i învingă.

Cu o furie. Faptul că mâna ocrotitoare fusese retrasă de la Iuda nu îndreptăţea pe Israel să ia măsurile severe şi crude pe care le-au luat împotriva vecinului său. Domnul este Dumnezeul unei dreptăţi nemărginite, "încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel nevinovat" (Numeri 14,18). Domnul a îngăduit ca Asiria să fie unealtă de pedepsirea poporului Său, dar a prezis şi că va "pedepsi... pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate" (Isaia 10,5-12; vezi la 2 Cronici 22,8).

10Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru?

Voi nu sunteţi vinovaţi? Voi nu aveţi păcatele voastre împotriva Domnului, păcate care merită de asemenea pedeapsa? Sunteţi voi atât de lipsiţi de vinovăţie încât indignarea voastră împotriva fraţilor voştri să poată fi îndreptăţită înaintea Cerului?

11Ascultaţi-mă, dar, şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!”

Daţi drumul acestor prinşi. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres israeliţilor să-i înrobească pe fraţii lor (Levitic 25,42-46).

Peste voi. Israel fusese martor la soarta de care avusese parte poporul lui Iuda când mânia Domnului a fost asupra lor. Faptul că mânia lui Dumnezeu era îndreptată acum împotriva lui Israel a făcut pe unii dintre conducătorii naţiunii să cugete în mod serios.

12Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire

Copiii. Şefii patriarhali ai seminţiilor din nord la care se face referire aici, precum "Efraim" (vezi Isaia 7,2.5.9; Osea 5,9-14 ).

13şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” 14Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări. 15Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria. 16Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei.

Cetatea finicilor. Compară cu Deuteronom 34,3.

17Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război.

Împăraţii Asiriei. Versetele 16-21, care tratează apelul lui Ahaz de ajutor din partea Asiriei, sunt paralele cu 2 Regi 16,7-9. Vezi şi Isaia 7,8.

18Filistenii au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s-au aşezat acolo.

Filistenii. Fiind bătuţi de Ozia (cap. 26,6), este evidentă că filistenii erau nerăbdători să se răzbune. Cetăţile pe care le-au luat se aflau în regiuni adesea disputate de Iuda şi Filistia.

S-au aşezat acolo. Acestea nu erau simple năvăliri la hotare, ci atacuri serioase în urma cărora teritoriile ocupate au fost stăpânite o vreme.

19Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului.

Deschide Biblia