1 Samuel 18:6-9 6Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi lăutelor şi scoţând strigăte de bucurie. 7Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.” 8Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.”

Nu-i mai lipseşte. Nu este dat nici un interval de timp între anunţarea alegerii de către Dumnezeu a altui om mai bun decât tine (cap. 15,28) ca împărat şi această experienţă a lui David la curtea împăratului. Deşi este probabil că trecuseră mai mulţi ani, Saul cu siguranţă că era continuu atent la semnele de recunoaştere ale bărbatului care avea să-i urmeze la tron (vezi v. 9). De curând el se dovedise incapabil în faţa filistenilor şi dacă n-ar fi fost curajoasa faptă de vitejie a acestui ciobănaş el şi-ar fi putut pierde viaţa. Totuşi, a fost supărat la gândul că acest flăcău, pe care el îl onorase şi îl adusese atât de aproape de el, putea să câştige afecţiunea poporului şi a oştirii. Ce fel de recunoştinţă putea fi aceasta? Din nou Saul a dat frâu liber simţămintelor sale de nemulţumire şi bănuielilor lui rele, până când mintea a fost în cele din urmă tulburată.

9Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.

Deschide Biblia