1 Petru 2:9 9Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

Seminţie aleasă. [Generaţie aleasă, KJV]. Gr. genos eklekton, soi ales, popor ales. Despre piatra din capul unghiului de asemenea se spune că este aleasă (eklekton, 1 Petru 2,4.6; compară cu Apocalipsa 17,14). Naţiunea iudaică a fost cândva aleasă pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu printre popoare (vezi Vol. IV, pp. 26, 27; vezi comentariul de la Isaia 43,10), dar din cauza necredinţei şi a împietririi inimii, ei şi-au pierdut poziţia lor favorizată (vezi Vol. IV, pp. 30, 31). Aici Petru declară că Dumnezeu a transferat privilegiul şi răspunderile naţiunii iudaice asupra comunităţii creştine, nu ca un grup naţional, ci ca un popor format din oameni din toate naţiunile pentru a constitui o entitate spirituală, o singură familie mare, în toată lumea (vezi comentariul de la Galateni 3,28). Statutul special al Israelului literal a fost revocat (vezi Vol. IV, pp. 35, 36).

Preoţie împărătească. Un citat din LXX, de la Exodul 19,6 (vezi comentariul de acolo), unde e folosită aceeaşi expresie greacă (basileion hierateuma). Vezi comentariul de la Apocalipsa 1,6, unde dovezile textuale atestă exprimarea o împărăţie, preoţi. Ca preoţi, creştinii trebuie să-I aducă lui Dumnezeu jertfe duhovniceşti (1 Petru 2,5); de asemenea ei se aduc pe ei înşişi ca jertfe vii (vezi comentariul de la Romani 12,1), o grupare de credincioşi cu totul dedicaţi lui Dumnezeu. Nu au nevoie de vreun preot omenesc care să fie mijlocitor între ei şi Dumnezeu, deoarece există un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi om, Isus Hristos (vezi comentariul de la Evrei 7,17.24–28; vezi şi cap. 4,16).

Neam sfânt. Aşa cum a ales naţiunea iudaică pentru a mărturisi cu privire la principiile conducerii Sale (vezi comentariul de la Deuteronom 7,6), tot aşa Dumnezeu a chemat şi biserica creştină pentru a fi un neam sfânt, care să-L reprezinte pe pământ (vezi Vol. IV, pp. 35, 36).

Ca să fie al Lui. Gr. peripoiesis, proprietate, proprietate personală, literal, o achiziţie (vezi comentariul de la Efeseni 1,14). Compară cu verbul înrudit, peripoieo, a achiziţiona [pentru sine], a păstra [pentru sine]. Cuvântul englezesc folosit aici, peculiar (particular) care de fapt înseamnă aparţinând unei persoane, proprietate particulară, al său propriu, vine de la latinescul peculiaris, al cuiva personal, aparţinând cuiva, special. În engleză peculiar are şi sensul de ciudat sau excentric, dar ideea că aici Petru îl caracterizează aşa pe poporul lui Dumnezeu, nu este justificată de cuvântul grec peripoiesis (vezi comentariul de la Deuteronom 14,2). Aici sensul literal este un popor în posesie, însemnând un popor în a cărui posesiune a ajuns Dumnezeu, sau un popor pe care Dumnezeu l-a achiziţionat pentru Sine, un popor care Îi aparţine lui Dumnezeu. Vezi comentariul de la Exodul 19,5; Deuteronom 7,6; Maleahi 3,17. Domnul Hristos a obţinut biserica şi o consideră a fi într-un anumit înţeles proprietatea Sa personală (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 20,28; Efeseni 1,14).

Ca să vestiţi. Literal, să proclamaţi.

Puterile. Gr. aretai, distincţiile, perfecţiunea, cu accent pe aceste calităţi manifestate activ prin fapte. Aici se face referire la slava, la iubirea îmbelşugată a lui Dumnezeu şi la planul Său milostiv pentru mântuirea păcătoşilor (vezi Exodul 34,6.7). Dumnezeu a făcut din biserică proprietatea Lui pentru ca membrii ei să poată reflecta preţioasele Sale trăsături de caracter în propria lor viaţă şi să proclame tuturor oamenilor bunătatea şi îndurarea Lui. Prin atractivitatea personalităţii sale şi prin faptele lui bune, creştinul trebuie să-L descopere pe Dumnezeu în faţa lumii aşa cum a făcut-o Domnul Isus (vezi 2 Corinteni 2,14–16).

Întuneric. Scripturile vorbesc despre întunericul acestui veac (Efeseni 6,12) şi despre faptele întunericului (Romani 13,12), care sunt neroditoare (Efeseni 5,11). Poporul lui Dumnezeu nu se află în întuneric (1 Tesaloniceni 5,4), deoarece a fost chemat să iasă afară din el (vezi comentariul de la Ioan 1,5).

Lumina. Un cuvânt care face referire la adevăr (Matei 4,16; Luca 11,35) şi la cei care rămân în el (Matei 5,14; Faptele Apostolilor 13,47; Efeseni 5,8). Domnul Isus Hristos (vezi comentariul de la Iacov 1,4.5.9; 8,12) şi Tatăl (1 Ioan 1,5) sunt izvorul luminii. Lumina adevărului împrăştie întunericul ignoranţei şi este astfel un simbol biblic al prezenţei şi al călăuzirii lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 1,4.7).

Minunată. Sau uimitoare, uluitoare.

Deschide Biblia