1 Împăraţi 19:14-18 14El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”

Plin de râvnă. Răspunsul este acelaşi ca mai înainte, dar într-un spirit cu totul deosebit. Profetul este acum calm şi supus. El enunţă faptele, dar nu mai păstrează aceeaşi atitudine faţă de ele. Oamenii pot să-i caute viaţa, însă el este dispus acum să continue cu lucrarea lui pentru Dumnezeu. El era acum un nou Ilie care avea să plece nu ca foc sau furtună, spre a produce zguduiri mari la care mulţimile de oameni să fie martori oculari, ci într-o manieră mult mai liniştită, vorbind indivizilor ici şi colo, spre a produce rezultate care să dureze în inimile şi vieţile oamenilor.

15Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustiu până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.

Du-te, întoarce-te. Cuvintele acestea învaţă că retragerea lui Ilie din lucrarea lui era greşită,

că misiunea lui nu se terminase şi că Dumnezeu mai avea pentru el o lucrare de făcut.

Să ungi. Vezi cele despre v. 16.

Hazael. Vezi cele despre 2Regi 8:7,8.

16Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău.

Fiul lui Nimşi. În realitate, Iehu era nepotul lui Nimşi, fiind fiul lui Iosafat, care era fiul lui Nimşi (2Regi 9:2,14). Dar el este cunoscut de obicei ca fiul lui Nimşi (2Regi 9:20; 2Cronici 22:7). Cuvântul ebraic pentru fiu poate fi folosit spre a desemna pe nepoţi şi chiar descendenţi mai îndepărtaţi.

Elisei, fiul lui Şafat. Nu există nici un raport că profeţii au fost vreodată unşi în sensul literal al cuvântului, cu toate că aici se poate ca aşa să se fi întâmplat. Unii preoţi (Exod. 40:15; Numeri 3:3) şi regi (1Samuel 9:16; 10:1; 16:3, 13; 2Regi 9:3, 6; Psalmul 89:20) au fost unşi când au fost puşi de prima dată deoparte pentru anumite misiuni. Uneori erau unse şi obiecte neînsufleţite, precum articole în legătură cu sanctuarul (Exod. 29:36; 30:26; 40:9; Levitic 8:10, 11; Numeri 7:1) şi chiar şi pietre (Geneza 28,18). Unii sugerează că cuvântul uns trebuie să fie înţeles aici într-un sens mai larg, însemnând pur şi simplu a pune deoparte un individ sau lucru pentru aducerea la îndeplinire a vreunei lucrări pentru Dumnezeu, fără să fie vorba de vreo ungere reală exterioară şi formală (vezi Judecători 9:8): toţi trei, Hazael, Iehu şi Elisei, aveau să slujească la aducerea la îndeplinire a voinţei şi scopului lui Dumnezeu, totuşi fiecare în felul lui. Prin Hazel, împăratul Siriei, Israel a fost în mod continuu puternic apăsat din afară (2 Regi 8,12.29; 10,32; 13,3.7), acest împărat păgân fiind folosit de Domnul ca unealtă a Sa pentru aplicarea pedepsei (PK 254,255; comp. cu Isaia 10,5). Prin Iehu, regatul lui Israel a fost zguduit în interior – el a fost unealta în mâinile Domnului spre a pune capăt casei lui Ahab şi închinării lui Baal (2 Regi 9,24.33; 10,1–28).

17Şi se va întâmpla că, pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elisei.

Sabia lui Hazael. Asupra lui Israel trebuia adusă o lucrare de judecată şi Hazael şi Iehu au fost uneltele alese pentru aducerea la îndeplinire a acestei lucrări.

Îi va omorî Elisei. Lucrarea lui Elisei desigur că nu se afla în aceeaşi categorie cu aceea a lui Hazael şi Iehu. Nu există nici un raport că Elisei ar fi folosit vreodată sabia în mod literal, spre a omorî pe cineva. Poate că lucrarea de ucidere a lui Elisei a fost să fie în sens figurat: De aceea îi voi biciui prin prooroci, îi voi ucide prin cuvintele gurii Mele... (Osea 6,5) sau în sensul în care a fost descrisă lucrarea lui Ieremia: Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti. (Ieremia 1,10). Este cuvântul lui Dumnezeu, care este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri (Evrei 4:12), acela cu care profeţii fac lucrarea de lovire şi de ucidere. Misiunea lui Elisei n-a fost o lucrare a războiului fizic, ci a celui spiritual (2 Corinteni 10,3-6), vrăjmaşul era păcatul şi ceea ce trebuia extirpat era păcătoşenia, nu oamenii.

18Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.”

Şapte mii. Nu se cade nici pentru profetul lui Dumnezeu să se străduiască să numere pe cei credincioşi din Israel. Ilie s-a exprimat de două ori în sensul că, dintre cei consacraţi ai lui Israel a mai rămas numai el singur (v. 10,14).

L-au sărutat. Adesea idolatrii sărutau mâna ca parte a închinării lor (Iov 31,26.27) sau obiectul ca atare (Osea 13.2). În templele păgâneşti, idolii mai sunt încă sărutaţi.

Deschide Biblia