1 Cuvântul Domnului oștirilor a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. Versetele 1-8 descriu promisiunea lui Dumnezeu de a locui cu poporul Lui într-un Ierusalim refăcut, plin de locuitori.


2 „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Am o mare râvnă pentru Sion și sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.”

Aşa vorbeşte Domnul. Formula aceasta apare de 10 ori în cap. 8. Repetarea certifică siguranţa promisiunilor divine. De fiecare dată cu excepţia uneia (v. 3) apare forma mai completă: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor.

Râvnă pentru Sion. Compară Ioel 2,18.


3 Așa vorbește Domnul: „Mă întorc iarăși în Sion și vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: „Cetatea cea credincioasă”, și muntele Domnului oștirilor se va chema: „Muntele cel sfânt”.

Mă întorc. Faptul că restaurarea cetăţii şi a Templului erau acum în desfăşurare sugera că Dumnezeu Se întorsese la poporul Său (vezi cap. 2,10). Totuşi, verbul tradus mă întorc poate fi tradus şi la timpul viitor (vezi LXX). Ceea ce fusese realizat până aici era doar începutul a ceea ce Dumnezeu Îşi pusese în gând să facă pentru Ierusalim.

Credincioasă. Sau a adevărului. Ebr. ’emeth, tărie, siguranţă, credincioşie, adevăr. De aici exprimarea cetatea credincioasă. LXX zice cetatea adevărată.

Muntele cel Sfânt. Aici un sinonim pentru Ierusalim (vezi Isaia 27,13; 66,20).


4 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iarăși vor ședea pe ulițele Ierusalimului bătrâni și femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile.

Iarăşi. Versetele 4-15 descriu Ierusalimul aşa cum ar fi putut fi în decursul veacurilor (vezi p. 27-30). Planul lui Dumnezeu era ca Israelul restaurat să-şi accepte destinul glorios cu multă vreme înainte plănuit pentru el. Dacă ar fi fost dispuşi să lucreze în armonie cu planurile Cerului, s-ar fi bucurat de prosperitatea materială şi puterea spirituală descrise aici. Ierusalimul ar fi putut să stea în fala prosperităţii ca împărăteasă a împărăţiilor, liberă în tăria puterii ei date de Dumnezeu. (DA 577). Totuşi, promisiunile erau condiţionate de ascultare (PK 701), iar Israel nu a reuşit să împlinească planul divin (vezi Vol. IV, p. 30-33).

Din pricina marelui număr de zile. Longevitatea ar fi fost răsplata ascultării (vezi Geneza 15,15; Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Psalmi 91,16.; vezi comentariul la Isaia 65,20; vezi şi p. 27). O moarte timpurie era considerată o pedeapsă pentru păcat (vezi Psalmi 55,23).


5 Ulițele cetății vor fi pline de băieți și fete care se vor juca pe ulițe.”

Băieţi şi fete. Un semn al unei creşteri demografice sănătoase şi al unei securităţi refăcute (vezi Osea 1,10).


6 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămășiței poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare și în ochii Mei? – zice Domnul oștirilor.”

De mirat. De la ebr. pala’, care poate fi tradus a fi prea dificil (vezi Geneza 18,14; Deuteronom 17,8; etc.). Înţeles astfel, aici avem de-a face cu o mustrare pentru lipsa de credinţă. Dacă lui Israel îi lipsea credinţa necesară, ceea ce plănuia Dumnezeu să facă urma să fie prea dificil pentru El. Pe de o altă parte, pala’ mai înseamnă a fi deosebit, a fi distins, a fi curios, de unde traducerea de mirat.


7 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din țara de la răsărit și din țara de la asfințitul soarelui.

Eu izbăvesc. Dumnezeu va izbăvi poporul împrăştiat şi-l va aduce înapoi (v. 8) în ţara lor. Din nou ei vor locui în pace şi linişte şi vor fi poporul Meu (v. 8).

Ţara de la răsărit. Cele două direcţii menţionate în acest verset pot simboliza extinderea universală (vezi Psalmi 50,1; Maleahi 1,11; Matei 8,11).


8 Îi voi aduce înapoi, și vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr și dreptate.”

Poporul Meu. O promisiune că legământul va fi reînnoit (vezi Ieremia 31,33).


9 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întăriți-vă mâinile, cei ce auziți astăzi aceste cuvinte din gura prorocilor care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului oștirilor, când s-a început să se zidească Templul!

Întăriţi-vă mâinile. Un îndemn la curaj (vezi Judecători 7,11; Isaia 35,3).

Astăzi. Timpul prezent de atunci pus în contrast cu timpul proorocilor de mai înainte (cap. 7,7). Profeţii la care se face referire aici, Hagai şi Zaharia i-au mobilizat pe exilaţii întorşi la punerea temeliei Templului şi la rezidirea ei (Ezra 6,14; PK 573-578, 596).


10 Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau și ieșeau n-aveau nici ei pace, din pricina vrăjmașului, și Eu dezbinam pe toți oamenii unii împotriva altora.

Înainte de aceste zile. O aluzie la timpul de inactivitate (vezi Ezra 4) care a urmat după aşezarea iniţială a temeliei Templului după reîntoarcerea din captivitate. Nu era răsplată, adică, nu era leafă, din cauză că pământul nu rodea şi domnea o sărăcie extremă (vezi Hagai 1,11; 2,17).

Starea de lipsă de pace era pricinuită de opoziţia poporului ostil al ţării faţă de lucrarea de refacere a Templului (Ezra 4,4). Cuvintele toţi oamenii unii împotriva altora arată neînţelegerile interne între iudeii repatriaţi pe lângă opoziţia externă.


11 Acum nu voi mai face rămășiței poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oștirilor.

Nu voi mai face. Din cauza noii lor sârguinţe în lucrarea de refacere, atitudinea lui Dumnezeu faţă de rămăşiţă s-a schimbat (vezi Hagai 2,18.19). Ca în trecut, se referă la timpul de inactivitate menţionat în v. 10.


12 Ci semănăturile vor merge bine, vița își va da rodul, pământul își va da roadele, și cerurile își vor trimite roua; și toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămășiței poporului acestuia.

Vor merge bine. Recoltele vor fi păzite de duşmani (vezi Levitic 26,16) şi astfel le va merge bine (vezi Levitic 26,4-6).


13 După cum ați fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda și casa lui Israel, tot astfel vă voi mântui, și veți fi o binecuvântare. Nu vă temeți, ci întăriți-vă mâinile!”

Un blestem. Vezi Ieremia 24,9.

Casa lui Iuda. Faptul că sunt menţionate atât casa lui Iuda cât şi casa lui Israel, arată că refacerea va cuprinde pe descendenţii tuturor celor 12 seminţii (vezi Ieremia 50,17-20.33.34). Pare evident că din fiecare din cele 12 seminţii se repatriase câte cineva (vezi comentariul la Ezra 6,17).

O binecuvântare. Cu privire la rolul Israelului din refacere, vezi p. 27-30.


14 Căci așa vorbește Domnul oștirilor: „După cum am căutat să vă fac rău, când Mă mâniau părinții voștri, zice Domnul oștirilor, și nu M-am căit de lucrul acesta,

Nu M-am căit. Vezi comentariul la cap. 7,13.


15 tot așa acum Mă întorc în aceste zile și hotărăsc să fac bine Ierusalimului și casei lui Iuda. Nu vă temeți!

Să fac bine. Compară Ieremia 31,28. Profetul contrastează trecutul cu viitorul.


16 Iată ce trebuie să faceți: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecați în porțile voastre după adevăr și în vederea păcii;

Trebuie să faceţi. Măreţele făgăduinţe erau condiţionate de ascultare. Versetele 16 şi 17 pun accentul pe virtuţile morale (vezi comentariul la Mica 6,8). Vezi p. 27, 28.


17 niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său și nici să nu iubiți jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.”
18 Cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel:
19 „Așa vorbește Domnul oștirilor: „Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a șaptea și postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie și de bucurie, în sărbători de voioșie. Dar iubiți adevărul și pacea!”

Postul. Revenind la întrebarea iniţială (vezi cap. 7,3.5), Dumnezeu declară că posturile care comemorau vreo nenorocire anterioară urmau să fie schimbate în ocazii de bucurie. Posturile lunii a patra şi a cincia (Tamuz şi Ab) fără îndoială comemorau capturarea şi distrugerea Ierusalimului de către babilonieni (vezi 2Regi 25,1-9; Ieremia 52,12-16); acela al lunii a şaptea (Tişri), probabil omorârea lui Ghedalia şi fuga în Egipt (vezi 2Regi 25,22-26; Ieremia 41,1.2; comp. Zaharia 7,5); iar cel al lunii a zecea (Tebet) probabil timpul când Nebucadneţar a început asedierea Ierusalimului (vezi 2Regi 25,1.2; Ieremia 52,4).


20 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Vor mai veni iarăși popoare și locuitori dintr-un mare număr de cetăți.

Popoare. Bunăstarea lui Israel urma să constituie pentru toate naţiunile o demonstraţie cu privire la beneficiile şi rezultatele unei închinări sincere la Iehova. Ca rezultat al aceste demonstraţii mulţi din naţiunile acestea vor fi atraşi să se închine Domnului (vezi p. 28, 29).


21 Locuitorii unei cetăți vor merge la cealaltă și vor zice: „Haidem să ne rugăm Domnului și să căutăm pe Domnul oștirilor! Vrem să mergem și noi!”

Haidem. Sau Să mergem repede. Isaia descrie aceeaşi mişcare (vezi comentariul la Isaia 2,2-4).


22 Și multe popoare, și multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oștirilor la Ierusalim și să se roage Domnului.”

Să caute pe Domnul. Minunate ar fi fost rezultatele dacă izraeliţii, la întoarcerea lor din exil ar fi împlinit destinul lor măreţ. Întregul pământ ar fi fost astfel pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi p. 29, 30; PK 704).


23 Așa vorbește Domnul oștirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei și-i vor zice: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”

Toate limbile. Reprezentând o mişcare universală.

Apuca. O ilustraţie care evidenţiază şi mai mult dimensiunile acestei mişcări misionare. Cât de tragic că israeliţii s-au abătut de la gloriosul lor destin şi şi-au însuşit în mod egoist ceea ce ar fi adus vindecare şi viaţă spirituală unor nenumărate mulţimi! (PK 705)

Învăţătura este pentru Israelul lui Dumnezeu (Galateni 6,16). Dumnezeu Îşi împlineşte acum planul prin biserica Sa de pe pământ (vezi p. 35, 36). Membrii ei trebuie să răspândească lumina adevărului la toate naţiunile (Apocalipsa 14,6). În viaţa lor personală ei trebuie să facă religia lui Isus Hristos atât de atrăgătoare, încât alţii să fie atraşi să-şi predea viaţa Mântuitorului. Biserica lui Dumnezeu este aceea care acum trebuie să fie o binecuvântare pentru lume (Zaharia 8,13).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 7, 8, 12, 13 PK 704

13 PK 576

16 ML 233; PK 704