1 Veniți să cântăm cu veselie Domnului și să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.

INTRODUCERE. - Psalmii de la 95 la 100 constituie un grup de psalmi de tipul "imnuri de sărbătoare", meniţi să aducă mulţumire în serviciul public de închinare. Ca atare, grupul acesta prezintă o structură pendulară, conţinutul oscilând între laudă la adresa lui Iehova şi motive pentru lauda aceea. Cel dintâi psalm al grupului, Psalm 95, uneori numit Psalmul de invitaţie, datorită folosirii lui, conform tradiţiei, în Biserica creştină ca o invitaţie înflăcărată la aducerea de laude, are două părţi distincte: o invitaţie la închinare (v. 1-7a) şi o avertizare împotriva necredinţei şi a neascultării.

Cu privire la autorul psalmului, vezi Evrei 4,7.

1. Să cântăm. Ebr. ranan, "a spune cu bucurie".

Să strigăm de bucurie. [să facem gălăgie voioasă, KJV]. Compară cu Psalm 98,4; 100,1.

Stânca. Vezi Deuteronom 32,15; Psalm 89,26; 94,22; vezi la Psalm 18,2.


2 Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

Cu laude. [Cu mulţumire, KJV]. Cea dintâi datorie şi cel mai de seamă privilegiu al nostru în cadrul închinării publice şi particulare sunt de a ne exprima recunoştinţa.


3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toți dumnezeii.

Domnul. Ebr. Yahweh (vezi vol. I, p. 171-172). Versetele 3-7 declară trei motive pentru care noi ar trebui să aducem închinare cu inimi voioase şi recunoscătoare: Dumnezeu este singurul Împărat, Dumnezeu este Creator, Dumnezeu este Păstor al poporului Său.

Un Dumnezeu mare. Vezi Psalm 77,13; 145,3.

Mai pe sus de toţi dumnezeii. Adică mai presus de toţi ceilalţi aşa-zişi dumnezei (vezi Exod 12,12; Deuteronom 10,17; cf. Psalm 82,1.6; 96,5; 97,7; Maleahi 1,14).


4 El ține în mână adâncimile pământului, și vârfurile munților sunt ale Lui.

Adâncimile. De la cele mai adânci adâncimi ale pământului până la cele mai înalte înălţimi, totul aparţine lui Dumnezeu şi e sub controlul Lui.


5 A Lui este marea, El a făcut-o, și mâinile Lui au întocmit uscatul:

Marea. Vezi Genesa 1,9.10; Psalm 104,24.25; DA 20. Contemplarea naturii ar trebui să ducă la adorarea Creatorului (vezi MH 413).


6 veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Să ne închinăm. Vezi GC 436, 437; 6T 351.

Să ne smerim. [Să îngenunchem, KJV]. Schimbarea exterioară şi vizibilă a poziţie la închinare reflectă adesea latura lăuntrică şi spirituală a practicii. Aşa cum arătăm respect faţă de oameni ridicându-ne în picioare înaintea lor, tot aşa ar trebui să arătăm respect faţă de Dumnezeu prin luarea unei poziţii corespunzătoare la închinare. Îngenuncherea smerită aplecarea capului sunt căi potrivite de a arăta un asemenea respect (vezi 2 Cronici 6,13; 7,3; Isaia 45,23; Luca 22,41; Fapte 7,60; Filipeni. 2,10; Ed 243; PK 48).

Făcătorului nostru. Dumnezeul care ne-a creat, ne-a răscumpărat, a încheiat legământul cu noi (vezi Deuteronom 32,6, 15; Psalm 100,3; 149,2).


7 Căci El este Dumnezeul nostru, și noi suntem poporul pășunii Lui, turma pe care o povățuiește mâna Lui… O! de ați asculta azi glasul Lui! –

Dumnezeul nostru. Nu numai "un Dumnezeu mare" (vezi v. 3), ci "Dumnezeul nostru", adus în legătură intimă de legământ cu poporul Său. Poporul păşunii Lui. Vezi Psalm 23,1-3; 74,1; 79,13.

Azi. Expresia arată că e timpul cel mai potrivit pentru o hotărâre importantă. Poruncile şi chemările lui Dumnezeu ar trebui să fie acceptate de îndată. Ori de câte ori repetă psalmul acesta, creştinul ar trebui să-şi dea seama de puterea acestui cuvânt important"azi". Ori de câte ori se dovedeşte necredincios faţă de Dumnezeu, el ar trebui să audă din nou milostivul "azi", făgăduindu-i iertare şi refacere.

De aţi asculta. Expresia aparţine mai degrabă celor ce urmează decât versetului din care face parte (vezi Evrei 3,7-11). Pe lângă mulţumire psalmul oferă îndemn şi învăţătură pentru popor.


8 „Nu vă împietriți inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,

Meriba. [Provocare, KJV]. Ebr. meribah, "ceartă" (vezi Exod 17,1-7).

Masa. [Ispită, KJV]. Ebr. massah (vezi Exod 17,1-7; Deuteronom 6,16).


9 unde părinții voștri M-au ispitit și M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.

Lucrările Mele. Aici, fapte providenţiale ale lui Dumnezeu (vezi Psalm 90,16; 92,5). În pofida supranaturalei desfăşurări de puteri în Egipt şi la Marea Roşie, Israel nu a izbutit să înveţe să se încreadă în Eliberatorul lui.


10 Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta și am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”

Patruzeci de ani. Vezi Numeri 14,33; Deuteronom 2,7; 8,2; 29,5. M-am scârbit. Ebr. quţ, "a simţi scârbă faţă de ceva". Compară cu folosirea cuvântului în Iov 10,1; Ezechiel 6,9; 20,43; 36,31. Neamul acesta. [Generaţia aceasta, KJV]. Literal, "o generaţie" (cuvântul "acesta" este adăugat); generaţia care a ieşit din Egipt.


11 De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!”

Am jurat. Vezi la Numeri 14,21-23; cf. Deuteronom 1,34.35.

Odihna Mea. Adică odihna din Canaan (Deuteronom 12,9; cf. GC 458; vezi la Evrei 4,5-11).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�

ML 29

1.2�

CG 520

1-6�

8T 13 1-7�

6T 351

1-11�

8T 121

3�

PK 48

3-6�

Ed 243

4-6�

MH 413

5�

DA 20

6�

GC 437; ML 29; PK 48

7.8�

5T 216