Psalmii 89

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Voi cânta totdeauna îndurările Domnului, voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta. 2Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!” 3„Am făcut legământ cu alesul Meu” – zice Domnul – „iată ce am jurat robului Meu David: 4„Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.” (Oprire) 5Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor! 6Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? 7Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui. 8Doamne Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară. 9Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti. 10Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău. 11Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea. 12Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău. 13Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată. 14Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale. 15Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina feţei Tale, Doamne! 16El se bucură neîncetat de Numele Tău şi se făleşte cu dreptatea Ta. 17Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră. 18Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru. 19Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr; 20am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. 21Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări. 22Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa; 23ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc. 24Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu. 25Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui, râurile. 26El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!” 27Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului. 28Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit. 29Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor. 30Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele, 31dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele, 32atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri; 33dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună; 34nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele. 35Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? 36Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; 37ca luna va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire) 38Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău; 39ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa. 40I-ai prăbuşit toate zidurile şi i-ai dărâmat toate cetăţuile. 41Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui. 42Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui, 43ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă. 44Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie; 45i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire) 46Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare şi-Ţi va arde mânia ca focul? 47Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului. 48Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire) 49Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta? 50Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare; 51adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău! 52Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!