1 Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului.

INTRODUCERE. - În Psalmul 66, David (vezi 4T 533) asociază mulţumirea personală cu mulţumirea generală cu prilejul celebrării eliberării de vreo nenorocire personală sau naţională. Psalmul a fost probabil compus pentru a fi citit înainte de jertfă la aducerea la îndeplinire a unei juruinţe pe care psalmistul a făcut-o pe când era în necaz (vezi v. 13-15). Cele cinci strofe şi doxologia de încheiere a psalmului au o remarcabilă particularitate: v. 1-12 folosesc pluralul la folosirea pronumelui persoanei întâi, v. 13-20 folosesc singularul. Poate că poetul, după ce a vorbit în numele întregii adunări, continuă să vorbească despre sine ca membru al adunării. Sau poate v.1-12 urmau să fie cântate de corul leviţilor, iar v. 13-20 de o singură persoană. Psalmul acesta era deseori cântat de Domnul Hristos (vezi E. White, Material suplimentar la v. 1-5).

Cu privire la preambul vezi p. 627.

1. Strigăte de bucurie. [Faceţi o gălăgie veselă, KJV]. Vezi la Psalm 98,6.


2 Cântați slavă Numelui Său, măriți slava Lui prin laudele voastre.

Slava. [Onoare, KJV]. Ebr. kabod, care înseamnă şi "slavă" aşa cum este redat aici (vezi Psalm 62,7; 72,19). Numelui. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.


3 Ziceți lui Dumnezeu: „Cât de înfricoșate sunt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmașii Tăi Te lingușesc.

Înfricoşate. Eliberările celor persecutaţi de către Dumnezeu sunt înfricoşate pentru persecutori (vezi la Psalm 65,5; cf. Apocalipsa 15,3).

Te linguşesc. [Ţi se supun, KJV]. Ebr. kachash, "a se preface că dă ascultare", "a linguşi" (vezi Psalm 18,44). Supunerea la care se face referire aici este lipsită de conţinut, nesinceră, prefăcută; provocată doar de manifestarea puterii lui Dumnezeu. Adevărata supunere a inimii e provocată de descoperirea iubirii lui Dumnezeu.


4 Tot pământul se închină înaintea Ta și cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău. – (Oprire)

Tot pământul. Vezi la Psalm 22,7.

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.


5 Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu! Ce înfricoșat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!

Veniţi şi priviţi. Vezi la Psalm 46,8.


6 El a prefăcut marea în pământ uscat, și râul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat în El.

El a prefăcut marea. O referire la trecerea Mării Roşii (vezi Exod 14,21.22; Exod 15,1-21).

Râul a fost trecut. O referire la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,14-17). Printr-o licenţă poetică, psalmistul uneşte acest episod epic cu acela al trecerii Mării Roşii într-un grandios tablou al intervenţiei lui Dumnezeu pentru Israel.

Ne-am bucurat. Bucuria evreilor a fost exprimată în cântare (vezi Exod 15,1-21).


7 El stăpânește pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răzvrătiți să nu se mai scoale împotriva Lui! – (Oprire)

Urmăresc. [Privesc, KJV]. Dumnezeu urmăreşte fără încetare ca să vadă cum se poartă naţiunile (vezi la Psalm 11,4; vezi PK 535, 536). El e plin de râvnă pentru poporul Său şi nu va îngădui ca ei să fie zdrobiţi de vrăjmaş.

"...Dincolo de umbritul neştiut,

De veghe stă în umbră Dumnezeu,

Ocrotitor al blândului popor la Său."

JAMES RUSSELL LOWELL, "The Present Crisis"

Cei răzvrătiţi. Aceia care sunt nerăbdători şi nu suportă barierele puse de Dumnezeu sau care Îl sfidează pe Dumnezeu. Aceştia nu ar trebui să se umfle de mândrie, deoarece cândva vor trebui să se supună voinţei lui Dumnezeu.

Oprire. [Selsh, KJV]. Vezi la p. 629.


8 Binecuvântați, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceți să răsune lauda Lui!

Popoare. Şi în ebraică e la plural, evident referindu-se la naţiuni.

Versetele 8-12 reprezintă strofa a treia, miezul poemului, în care popoarele sunt invitate să-L laude pe Dumnezeu pentru eliberare, înainte de a se uni cu psalmistul la aducerea jertfei (v. 13-15).


9 El ne-a păstrat sufletul cu viață și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.

Sufletul. Aici folosit idiomatic pentru "pe noi" (vezi la Psalm 16,10). Poporul lui Dumnezeu fusese păstrat în viaţă în ciuda primejdiei prin care trecuse (vezi Psalm 3,2; 7,2). Să ni se clatine. Vezi Psalm 121,3; Proverbe 3,23.26.


10 Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

Ne-ai încercat. Dumnezeu îngăduise ca nenorocirea să vină peste Israel ca o punere la probă a credincioşiei lui faţă de El.

Ca argintul. Vezi Zaharia 13,9; 1 Petru 1,6.7; cf. Psalm 12,6. În vechime curăţirea argintului era un proces lent. Israel suferise îndelung.


11 Ne-ai adus în laț și ne-ai pus o grea povară pe coapse.

În laţ. Aşa cum sunt prinse în capcană animalele sălbatice (vezi Osea 7,12).

O grea povară. [Suferinţă, KJV]. Dumnezeu nu îngăduie niciodată ca poporul Său să fie încercat peste puterile lui (vezi 1 Corinteni 10,13). Versetul acesta ar putea să facă aluzie la suferinţa robiei din Egipt.


12 Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc și prin apă: dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.

Oameni. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4; 9,19).

Să încalece pe capetele noastre. O ilustraţie care vine probabil din obiceiul biruitorilor orientali de a călări triumfători peste trupurile celor învinşi.

Prin foc şi prin apă. Expresia aceasta, acum parte integrantă a multor limbi, este o reprezentare plastică a primejdiilor multiple la care sunt expuşi oamenii.

Ne-ai dat belşug. [loc prosper, KJV]. Ebr. rewayah, "belşug [de băutură]". Rewayah mai apare doar în Psalm 23,5, unde este tradus, "dă peste el" (literal, "o revărsare"). Poate se are în vedere ideea "abundenţei", iar psalmistul susţine că Dumnezeu i-a adus pe israeliţi într-o stare de belşug. LXX-a are anapsuche, ca provenind din ebr. rewachah, care "ajutor", "mângâiere". Dacă rewachah este traducerea adevărată, atunci poate că e o aluzie la ajutorul de care copiii lui Israel au avut parte când au ajuns în Ţara făgăduită.


13 De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruințele făcute Ție,

Arderi de tot. Vezi vol. I, p. 698-700; cf. Isaia 1,11.

Versetele 13-15 formează a patra strofă. Schimbarea de pronume ilustrată aici ceva obişnuit în literatura ebraică.

Juruinţele. Făgăduinţele pe care le făcuse David (vezi la Psalm 22,25; 50,14). Legea mozaică avea rânduieli cu privire la diferitele tipuri de juruinţe (vezi Levitic 27,1-8; vezi la Levitic 27,9-30; Numeri 6,2-21).


14 juruințe care mi-au ieșit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.

Mi-au ieşit de pe buze. [Le-am rostit, KJV]. Buzele s-au deschis sub influenţa unei emoţii puternice.

La strâmtoare. Îndeosebi în vremuri de necaz oamenii sunt înclinaţi să facă promisiuni lui Dumnezeu (vezi Judecători 11,30.31; 1 Samuel 1,11). Cât de atenţi ar trebui să fie ei cu respectarea acestor promisiuni! Cât de adesea le uită, când sunt din nou sănătoşi şi prosperi!


15 Îți voi aduce oi grase ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi împreună cu țapi. – (Oprire)

Oi grase, ca ardere de tot. Adică animale îngrăşate potrivite ca jertfe.

Oi împreună cu ţapi. [Viţei cu ţapi, KJV]. Ambele categorii erau cerute la serviciul prescris de Moise (cu privire la folosirea animalelor ca jertfe, vezi vol. I, p. 698-703).

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.


16 Veniți de ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu, și voi istorisi ce a făcut El sufletului meu.

Toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu. David era dispus să dea mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu înaintea tuturor, fie că erau sau nu conaţionali de-ai lui (vezi la 2 Samuel 15,18).

Versetele 15-19 formează a cincea strofă. David îi cheamă pe toţi închinătorii credincioşi să recunoască împreună cu el că Dumnezeu răspunde la rugăciunile acelora care sunt sinceri şi curaţi.

Voi istorisi. David vorbeşte în numele său şi pe bună dreptate ar fi putut să vorbească în numele poporului, al cărui împărat şi conducător era.

Sufletului meu. Folosit idiomatic pentru "mie" (vezi la Psalm 16,10).


17 Am strigat către El cu gura mea, și îndată lauda a fost pe limba mea.
18 Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.

Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite. O axiomă în viaţa creştină. Pentru ca rugăciunea să fie primită de Dumnezeu, trebuie să fie însoţită de părăsirea oricărui păcat cunoscut (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15; 58,3-5; cf. Psalm 34,15; Ioan 9,31; Iacov 4,3; SC 99, 100; PP 584). "Când în inimă există dorinţa de a asculta de Dumnezeu, când se fac eforturi în direcţia aceasta, Isus primeşte această dispoziţie şi acest efort ca fiind serviciul cel mai bun al omului şi completează lipsurile cu propriul Său merit dumnezeiesc" (E. G. White, ST, 16 iunie 1890).


19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

Dumnezeu m-a ascultat. David nu punea la îndoială răspunsul la rugăciunea sa; el îşi exprima încrederea cu privire la aprobarea lui Dumnezeu (vezi Psalm 116,1.2).


20 Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!

Nu mi-a lepădat. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care ascultă rugăciunea şi care răspunde la ea (vezi Psalm 65,2; 1T 120, 121).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

12MH 486

13.14�

4T 471

16�

6T 227; 8T 182

17.18�

4T 533

18�

MH 227; PP 329; 1T 214; 2T 148, 158, 350, 351; 3T 238, 249; 4T 332; 5T 592