1 Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.

INTRODUCERE. - Psalmul 40 este o combinaţie de laude şi cereri. Psalmistul aminteşte cu recunoştinţă îndurările lui Dumnezeu prin izbăvirea de necazurile trecute (v. 1-10) şi strigă cerând o nouă izbăvire în faţa unei noi nenorociri (v. 11-17). Partea întâi arată ce a făcut Dumnezeu (v. 1-5) şi ce a făcut în schimb psalmistul (v. 6-10). A doua parte cheamă pe Dumnezeu din adâncurile nenorocirii psalmistului (v. 11.12), Îl cheamă pe Dumnezeu împotriva puterii vrăjmaşilor săi (v. 1315) şi, în concluzie, exprimă încrederea psalmistului în Dumnezeu (v. 16, 17). O porţiune a psalmului (v. 6-8) e de natură mesianică (vezi Evrei 10,7-9). Versetele 13-17 apar cu foarte uşoare modificări în Psalmul 70 (vezi comentariu de acolo).

Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.

1. Îmi pusesem nădejdea. [Am nădăjduit cu răbdare, KJV]. Ebraica aici foloseşte un idiom a cărui forţă trebuie să întărească ideea stării de aşteptare. Psalmistul a stăruit în rugăciune. "Prea repede dă drumul braţului Domnului" (vezi Psalm 27,14).

S-a plecat spre mine. Se poate imagina tabloul următor: la început Dumnezeu pare să nu dea nici o atenţie psalmistului; apoi Se pleacă şi ascultă strigătul lui (vezi Psalm 31,2; DA 356). Aceasta e o figură de stil specială care arată mila părintească şi duioasă a Dumnezeului nostru.


2 M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii.

Groapa pieirii. [Groapa îngrozitoare, KJV]. Literal, "groapa larmei". Se poate ca psalmistul să fi avut în minte o peşteră întunecoasă şi adâncă, în care apele vuiesc, umplând-o cu tunete îngrozitoare şi din care nu există nădejde de scăpare. Braţul lui Dumnezeu era destul de lung ca să ajungă în groapă în care se află psalmistul şi să-l izbăvească.

Mocirlei. Sau "noroi". Fundul gropii nu este un teren solid pe care psalmistul, în starea lui nenorocită, să poată sta, ci e noroi alunecos (vezi Psalm 69,2.14.15). Orice încercare de ieşi din mocirlă nu face decât să-l tragă mai tare în adânc.

Pe stâncă. În contrast cu pământul mocirlos. Psalmistul pune pasul sigur pe terenul solid (vezi Psalm 27,5), aşa că umblă în siguranţă (vezi Psalm 37,23).


3 Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut, și s-au încrezut în Domnul.

O căutare nouă. Dumnezeu a dat psalmistului motive noi pentru a-L lăuda pe Părintele său ceresc. Ideea aceasta e frecventă în psalmi (Psalm 33,3; 96,1; 98,1; 144,9). Creştinul care se ţine strâns legat de Dumnezeu va găsi zilnic noi motive pentru a-L lăuda (vezi Plângeri 3,22.23). Cântarea celor răscumpăraţi va fi o cântare nouă, cântarea experienţei personale, cântarea biruinţei.

Dumnezeul nostru. Psalmistul cuprinde pe poporul său în lauda sa (vezi Ioan 20,17).

S-au încrezut. [se vor încrede, KJV]. Mulţi vor vedea izbăvirea pe care Dumnezeu a adus-o psalmistului şi vor învăţa să se încreadă şi ei în El. Oamenii Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal deoarece au văzut ceea ce a făcut El pentru alţii. Un suflet mântuit este cel mai bun argument în favoarea creştinismului (vezi MH 470; 9T 21). Cântarea lui Pavel şi a lui Sila în timpul nopţii a îndreptat gândurile deţinuţilor către Dumnezeu (Fapte 16,25).


4 Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși!

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.

Omul. Ebr. geber, "un om în plină vigoare".


5 Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.

Multe. Amintirea bunătăţii pe care Dumnezeu a manifestat-o faţă de psalmist devine inspiraţia psalmului acestuia. Binecuvântările lui Dumnezeu erau atât de multe încât psalmistul nu era deloc capabil să le pună în ordine ca să le poată număra. Într-adevăr, mulţimea binecuvântărilor lui Dumnezeu faţă de omenire întrece capacitatea omului de a le număra. Oricât am încerca, este imposibil pentru noi să "numărăm" binecuvântări multe de care ne-am bucurat. E un bine să încercăm să le numărăm, dar nu ne va ajunge timpul să terminăm numărarea lor, deoarece chiar atunci când numărăm, noi binecuvântări sunt revărsate peste noi. Doar o falsă umilinţă îl reţine pe om să spună altora cum l-a ajutat Dumnezeu (cf. AA 124, 125).


6 Tu nu dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispășire.

Jertfă. Ebr. zebach, o jertfă care cuprinde şi sânge.

Dar de mâncare. Psalmistul se întreabă cum poate să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru minunatele Lui lucrări faţă de el şi trage concluzia că Dumnezeu cere de la el o slujbă mai înaltă decât toate jertfele de la Templu. Slujba mai înaltă este subiectul versetelor următoare.

Mi-ai străpuns urechile. [mi-au deschis, KJV]. Ebr. karah, "a găuri", "a săpa". Ideea pare să fie aceea că Dumnezeu a găurit urechile servului Său, astfel încât există un mijloc nemijlocit de comunicare între Dumnezeu şi servul Său (vezi Isaia 35,5; 50,5). Aici nu e o aluzie la străpungerea urechilor unui rob cu o sulă, pentru a arăta că aparţinea stăpânului pentru totdeauna (în cazul acesta, era străpuns doar lobul exterior al urechii, vezi Exod 21,6). Ideea de aici este aceea de a găuri, de a destupa canalul interior al urechii. Urechea este deschisă Cuvântului lui Dumnezeu. Ascultarea e superioară simplei jertfe (vezi Psalm 51,16.17).

Psalm 40, 6-8 e citat în Evrei 10,5-7. Totuşi aici se găseşte varianta din LXX şi nu cea ebraică. În loc de "mi-ai străpuns urechile", ["i-ai deschis urechile", KJV] Psalm 40,6), Evrei 10,5 zice: "Mi-ai pregătit un trup". Aceasta este varianta manuscriselor Vaticanus, Sinaiticus şi Alexandrinus ale LXX (vezi DA 23). Pe de altă parte, versiunile Aquila, Symmachus şi Theodotion zic "urechile", aşa cum zice ebraica.

Ardere de tot. O jertfă mistuită complet de foc (vezi la Levitic 1,3). Compară Isaia 1,11.

Jertfă de ispăşire. Vezi Levitic 4,1-35 (vezi la Levitic 4,2).


7 Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărții este scris despre mine –

Atunci am zi. Când urechea a fost deschisă pentru a înţelege solia lui Dumnezeu (aplicată în Evrei 10,7 la Mesia).

Iată-Mă că vin. Aplicate la Mesia, cuvintele acestea se referă la prima Lui venire. Pe vremea psalmistului, "sulul" reprezenta scrierile lui Moise care preziceau venirea lui Mesia (vezi Genesa 3,15; Deuteronom 18,15; Luca 24,27).


8 vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Și Legea Ta este în fundul inimii mele.

Vreau. [Îmi face mare plăcere, KJV]. Bucuria lui Hristos era de a asculta de Tatăl Său; ascultarea Lui era plină de bucurie. Când Legea este scrisă în inimă, ascultarea devine o plăcere. În loc să fie privită ca un set de reglementări exterioare, care să fie respectate de formă, Legea este privită ca o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu a dus la aprecierea inteligentă a caracterului divin şi a creat dorinţa de a copia caracterul acela. Înţelegerea preţului nemărginit de mare al mântuirii atrage după sine noi aprecieri, aşa încât cea mai mare plăcere a creştinului este de a trăi în armonie cu principiile Cerului (vezi 1 Ioan 5,3; vezi la Proverbe

3,1).

Legea. Ebr. torah (vezi la Proverbe 3,1).

În fundul inimii mele. Literal, "în mijlocul măruntaielor mele". Pentru Isus, respectarea Legii lui Dumnezeu era o chestiune atât a intelectului, cât şi a simţămintelor, atât a minţii, cât şi a inimii (vezi Deuteronom 4,29; 6,5).

Versetele 6-8 scot în evidenţă unul dintre obiectivele principale ale învăţăturilor lui Mesia. Pentru iudei, ceremoniile constituiau suma totală a religiei. Isus a arătat prin învăţăturile Sale că acestea erau doar un mijloc în vederea atingerii unui scop şi că scopul acesta era însăşi armonia cu voia lui Dumnezeu. Funcţia de bază a Planului Mântuirii este de a reface în om chipul lui Dumnezeu (Ed 15). De aceea, orice sistem religios care subordonează funcţia aceasta aderării la ceremonie şi tradiţie întunecă prin aceasta scopul primordial al adevăratei religii.


9 Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu știi lucrul acesta, Doamne!

Vestesc. [am predicat, KJV]. Aici e ilustrată răspunderea creştinului de a vesti Evanghelia şi altora. Nu e neprihănire cea care e păstrată pentru sine. În v. 9 şi 10 sunt enumerate cinci verbe pentru a arăta nerăbdarea psalmistului de a arăta recunoştinţa sa faţă de Dumnezeu: "vestesc", "nu-mi închid", "nu ţin", "vestesc", "nu ascund".


10 Nu țin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău și mântuirea Ta, și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare.

Nu ţin. Religia care îl face pe posesorul ei să strângă în mod egoist beneficiile credinţei sale fără să le împartă cu alţii nu este religia lui Hristos. "Când iubirea lui Hristos este păstrată cu sfinţenie în inimă, asemenea unui parfum plăcut, nu poate să rămână ascunsă" (SC 82).


11 Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea și credincioșia Ta mă vor păzi întotdeauna.
12 Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; și nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, și mi se înmoaie inima.
13 Izbăvește-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.

Izbăveşte-mă. [Placă-Ţi, KJV]. Compară v. 13-17 cu Psalmul 70 (vezi comentariile de acolo). Expresia "placă-Ţi" este de la ebr. raşah, rădăcina cuvântului care este tradus "voie" (literal, "ceea ce este plăcut") din v. 8.

Degrabă. Vezi Psalm 22,19; 38,22.


14 Să fie rușinați și înfruntați toți cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească de rușine cei ce-mi doresc pierzarea!

Ruşinaţi. Vezi Psalm 35,4.26.


15 Să rămână înlemniți de rușinea lor cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”

Ha! Ha! Vorbe de dispreţ şi de ocară (vezi Psalm 35,21).


16 Să se bucure și să se înveselească în Tine toți cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17 Eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul Se gândește la mine. Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

Se gândeşte. Ebr. chashab, rădăcina din care derivă cuvântul din v.5 tradus "planuri" ["gânduri", KJV].

Nu zăbovi. Compară cu v. 13. Încheierea melancolică a acestui psalm are o particularitate umană subtilă. Credinţa psalmistului rezistă puternic până la capăt. Când suntem întristaţi, e bine să ştim că Dumnezeu Se gândeşte la noi şi ne trimite izbăvire.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�

ML 297

1-3�

MH 255

2�

LS 320; MH 470; 2T 297; 4T 328

3�

MB 127; ML 174; 7T 40; MYP 201

5�

MYP 409 7�

DA 23

7.8�

DA 410; ML 74; 4T 121; 6T 59

8�

COL 60, 282, 312; DA 24, 176, 209, 329; GC 466; MB 161; PP 372; SC 66

10�

3T 543

17�

PP 351