1 Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?

INTRODUCERE -Psalmul acesta a fost scris de David pe când era un "fugar hăituit, care-şi găsea adăpost în stâncile şi peşterile pustiei" (Ed 164). El descoperă spiritul de încredere deplină a psalmistului în Dumnezeu în mijlocul primejdiilor vieţii de fugar. A fost numit Psalmul întăritor. În nici un alt psalm nu e exprimată dorinţa arzătoare a lui David de serviciul sanctuarului ca aici. Unii sugerează 1 Samuel 22,22 ca fundal al acestui psalm. Psalmul are trei subîmpărţiri: v. 1-6 exprimă încrederea temeinică a poetului în Dumnezeu, în ciuda ameninţărilor duşmanului; v. 7-12 strigă cu jale după ajutor; iar v. 13 şi 14, ca o concluzie, găsesc ajutor sigur în încrederea plină de speranţă în Dumnezeu. În ritualul iudaic modern, Psalmul 27 este recitat zilnic în tot cursul celei de a şasea luni ca pregătire pentru Anul Nou şi pentru Ziua ispăşirii.

Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. Domnul... lumina mea. Adică Iehova este lumina care dispersează întunericul din jurul meu, făcându-mi cărarea limpede. Expresia aceasta, aflată deseori în Noul Testament (vezi Ioan 1,7-9; 12,46; 1 Ioan 1,5) nu e aşa de obişnuită în Vechiul Testament. Compară cu binecuvântarea aaronică (Numeri 6,25).

Mântuirea. Vezi Psalm 18,2; 62,2.6.

De cine să mă tem? Nici de alţi dumnezei, pentru că sunt mincinoşi, nici de demoni, nici de oameni (vezi Romani 8,31).

Sprijinitorul. [Tăria, KJV]. Literal, "un loc de siguranţă", "o cetăţuie" (vezi Psalm 28,8). Calvin numea întreitul scut de apărare împotriva tuturor ameninţărilor: "Lumină, Mântuire, Cetăţuie." Psalmul începe cu o notă de lipsă totală de teamă. Încrederea psalmistului în Dumnezeu nu îngăduie nici o urmă de teamă.


2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei – se clatină și cad.

Mănânce carnea. Psalmistul aseamănă adesea pe duşmanii lui cu fiare sălbatice (vezi Psalm 22,13.16.21).

Se clatină şi cad. [S-au împiedicat şi au căzut, KJV]. Ei nu şi-au atins scopurile. Limbajul versetului acestuia pare să se refere la un incident anume, când David a fost apărat de atacul duşmanilor lui.


3 Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.

Plin de încredere. Încrederea lui David cunoaşte o formă proaspătă de exprimare entuziastă (vezi la Psalm 3,1).


4 Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de templul Lui.

Un lucru. Dorinţa fierbinte a lui David de a fi angajat necurmat în slujba lui Dumnezeu, de a fi un oaspete permanent al Găzduitorului ceresc este foarte frumos exprimată în psalmul acesta (vezi Psalm 15,23.65).

Frumuseţea. Ebr. no?am, "condescendenţă", "bunătate".

Să mă minunez de Templul Lui. În templul creştin, mintea noastră este iluminată, îndoielile noastre înlăturate şi inimile noastre mângâiate de adevărul lui Dumnezeu.


5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o stâncă.

Coliba. Ebr. sok, "un acoperământ", folosit pentru ascunzătoarea unui leu în Psalm 10,9; Ieremia 25,38, de aici, refugiu secret. Sok e tradus "cort" în Psalm 76,2, care e descris ca fiind în Salem. Limbajul din Psalm 27,5 este figurat şi înseamnă un loc de adăpost. Aici nu poate fi vorba de casa propriu-zisă a lui Dumnezeu din Ierusalim, întrucât aceasta nu a apărut decât mulţi ani mai târziu.

Sub acoperişul. [În locul tainic, KJV]. Literal, "în ascunzătoare". Locul cel mai retras al locuinţei. În ebraică, cuvântul pentru "locul tainic" este forma substantivală a verbului tradus "mă va ascunde".


6 Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul.

Mi se şi înalţă. Simbolizează victoria asupra vrăjmaşilor lui.

În sunetul trâmbiţei. [Cu bucurie, KJV]. Ebr. teru?ah, literal, "un strigăt de bucurie." Cuvântul e folosit pentru strigătul care a însoţit căderea zidurilor Ierihonului (Iosua 6,5.20). Despre alte ocazii în care e folosit teru?ah, vezi Numeri 23,21; 1 Samuel 4,5; 2 Samuel 6,15; Psalm 33,3; 150,5.

Voi cânta şi voi lăuda. Acest val de laudă vine dintr-o inimă plină, atât de plină încât psalmistul alege să dea expresie hotărârii lui prin repetarea şi stăruirea asupra ideii.


7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine și ascultă-mă!

Ascultă-mă, Doamne. În acest punct al psalmului se observă o schimbare totală în ton, de la încredere absolută la un strigăt jalnic de ajutor. Schimbarea aceasta face o anumită şcoală de critici să tragă concluzia că de fapt psalmul este compus din doi psalmi aparte. O astfel de concluzie nu e deloc necesară, dacă se admite că, în ciuda încrederii psalmistului în Dumnezeu, forţa împrejurărilor reale îl determină să strige după ajutor într-o lume cât se poate de reală. Chiar când suntem siguri de favoarea lui Dumnezeu, trebuie să recunoaştem fără încetare nevoia noastră după El şi să-I cerem ajutorul.


8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută fața Mea!” Și fața Ta, Doamne, o caut!

Caută Faţa Mea. [Căutaţi Faţa Mea, KJV]. Versetul acesta este dialogul unei frumoase comuniuni dintre David şi Dumnezeul lui. Dumnezeu îi spusese: "Caută Faţa Mea". David Îi aminteşte lui Dumnezeu de porunca Lui şi din adâncul inimii răspunde: "Faţa Ta, Doamne, o caut." Aici este o adevărată apropiere, care se aseamănă cu prietenia care a existat între Moise şi Dumnezeu (vezi Exod 33,11). Scumpă este acea comuniune cu Dumnezeu care, la vreme de nevoie, găseşte sufletul împărtăşindu-se cu sfatul lui Dumnezeu. Marea valoare a îndurării lui Dumnezeu arătată în aceea că Faţa Lui priveşte către copiii Săi este una dintre ideile cele mai bogate din Psaltire. Compară cu Numeri 6,25.


9 Nu-mi ascunde fața Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Nu-mi ascunde. Vezi la Psalm 4,6.

Nu îndepărta. David se roagă pentru neîntrerupta părtăşie cu Dumnezeu.

Dumnezeul mântuirii mele. Îndurările din trecut sunt totdeauna un temei pentru binecuvântări permanente. Întrucât Dumnezeu ne-a mântuit până în prezent, putem să ne rugăm pentru manifestarea în continuare a puterii Lui mântuitoare.


10 Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.

Mă părăsesc. Uneori părinţii îi părăsesc pe copiii lor, dar Dumnezeu nu îi părăseşte niciodată pe ai Săi.

Mă primeşte. Din ebraicul 'asaph, literal, "a aduna". Asaph este folosit pentru ospitalitatea amabilă (vezi Iosua 20,4; Judecători 19,15.18).


11 Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.

Calea. Compară Psalm 25,4.5

Cărarea cea dreaptă. Sau, "un drum neted" (vezi Psalm 26,12).


12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși și niște oameni care nu suflă decât asuprire.

Bunul plac. [Voia, KJV]. Ebr. nephesh, în general tradus "suflet" (vezi la Psalm 16,10), dar aici aproape echivalent cu "voia". O paralelă se poate găsi în ugarită (vezi p. 618, 619), unde npsh înseamnă nu numai "suflet", ci şi "dorinţă" sau "voinţă".

Martori mincinoşi. David fusese deseori acuzat pe nedrept (vezi la Psalm 7,3; cf. 1 Samuel 24,12; 26,18).

Nu suflă decât asuprire. Compară cu expresia care descrie având impetuos al lui Saul de a persecuta pe creştini: "Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului" (Fapte 9,1).


13 O! dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…

O! Dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului. [Aş fi leşinat dacă n-aş fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului, KJV]. Aş fi leşinat [din KJV] sunt cuvinte care nu apar în original. Ele sunt adăugate [în KJV] pentru a completa sensul clar al psalmistului: "Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă n-aş fi crezut în bunătatea lui Dumnezeu!" Atât de mulţi şi de teribili sunt duşmanii lui, încât el s-ar fi prăbuşit dacă n-ar fi avut credinţa neclintită că, în cele din urmă, va vedea manifestarea bunătăţii lui Dumnezeu pe pământ (vezi Iov 19,25-27). Aceasta indică o credinţă puternică, însoţită de o evlavie pe măsură, spre care orice copil al lui Dumnezeu ar trebui să aspire. Credinţa putea să se piardă şi să se transforme în teamă, dacă speranţa nu ar fi rămas vie.


14 Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!

Nădăjduieşte în Domnul. Psalmistul se îmbărbătează în primul pe sine. Partea lui mai tare încurajează partea mai slabă să nu dispere (vezi la Psalm 25,3). Fii tare. Vezi Psalm 31,24. Compară cu sfatul lui Moise pentru Iosua (Deuteronom 31,7); cu sfatul lui Dumnezeu pentru Iosua (Iosua 1,6).

Psalmul se încheie cu repetarea îndemnului: "Şi nădăjduieşte în Domnul", ca şi cum psalmistul ar dori să planteze adânc în mintea şi inima noastră ideea că în orice vreme de îndoială şi primejdie, în loc să ne pierdem speranţa, ar trebui să mergem înainte "în puterea Domnului Dumnezeu" (vezi Psalm 71,16 [KJV]).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �

Ed 164; MH 255

5 �

GC 634; PP 110; 1T 125; 6T 393

5.6 �

MH 255

8 �

CT 457

11 �

7T 252

14 �

AH 343; TM 490; 7T 243