1 Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

INTRODUCERE -Atacat adesea de duşmani, psalmistul şi-a revărsat sufletul în cereri călduroase adresate lui Dumnezeu. Psalmul 17 este una dintre rugăciunile acestea de reabilitare a celui neprihănit. În acest psalm, David (vezi PP 452; 5T 397) îşi afirmă încredere în apelul său, se roagă să fie susţinut într-o lume rea şi cugetă la satisfacţia lui finală când Îl va vedea pe Dumnezeu faţă în faţă.

Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. Pricina nevinovată. [Dreptul, KJV]. Sau "dreptatea". Întrucât David e convins că dreptatea e de partea lui, Îl poate ruga pe Dumnezeu să-i dea ajutor. Strigătele. Ebr. rimnah, folosit ca strigăt de bucurie (Isaia 14,7; 35,10; 44,23 etc.), cât şi ca

rugăminte arzătoare (1 Regi 8,28; Isaia 43,14; Ieremia 7,16). Buze neprefăcute. Literal, "buze înşelătoare".

2 Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, și să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Dreptatea. David apelează la Dumnezeu ca să-l îndreptăţească în faţa duşmanilor lui.

Neprihănirea. Sau, "cinstea". Ca Judecător drept, Dumnezeu îi vrea pe toţi oameni egali, fie ei sfinţi sau păcătoşi.


3 Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc.

Cerca. [Mi-ai încercat, KJV]. Aici David susţine că Dumnezeu l-a testat şi l-a găsit nevinovat. Noaptea. La adăpostul nopţii, oamenii uneltesc fărădelegi (vezi Psalm 36,4). Încerca. Ebr. şaraph, "a înnobila", "a topi", aşa cum metalul este curăţit în foc. Gură. Vezi Iacov 3,2. Hotărârea lui David a influenţat atât gândurile, cât şi faptele.


4 Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;

Cuvântul buzelor Tale. Nu prin propria lui putere, ci prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, l-a ferit David de păcat (vezi Psalm 119,9).


5 pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale și nu mi se clatină picioarele.

Cărările Tale. În contrast cu "calea celor asupritori" (v. 4).

Nu mi se clatină. Când ne aflăm într-o situaţie ca aceea a psalmistului, e bine să ne rugăm să putem fi "tari, neclintiţi"(1 Corinteni 15,58). Un singur păcat cultivat ne poate face să alunecăm (vezi PP 452). Numai principiile curate ne pot susţine (vezi 5T 397).


6 Strig către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule! Pleacă-Ți urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!

M-asculţi. Având o credinţă deplină, David îşi continuă rugăciunea. El ştie că Dumnezeu îl ascultă.

Cuvântul. [Vorbirea, KJV]. Rugăciunea cu glas tare, nu cea în gând. Căldura rugăciunii acesteia e o dovadă că partea anterioară a psalmului nu e o simplă fanfaronadă auto-îndreptăţitoare.


7 Arată-Ți bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost și-i izbăvești de potrivnicii lor prin dreapta Ta!

Bunătatea Ta cea minunată. Sau "fă ca îndurările Tale să se vadă". Tu, care scapi. E cu neputinţă să citeşti Psalmii fără să simţi prezenţa Mântuitorului în rugăciunile psalmistului (vezi Psalm 106,21; cf. Isaia 19,20; 49,26). David Îşi cunoştea Mântuitorul.


8 Păzește-mă ca lumina ochiului, ocrotește-mă la umbra aripilor Tale

Lumina ochiului. Ebr. 'ishon, literal, "omuleţ". Termenul este aplicat pupilei ochiului, probabil din cauză că, aşa cum omul poate vedea într-o oglindă o imagine mai mică a lui. Rugăciunea este ca Dumnezeu să-l apere pe psalmist, aşa cum un om îşi apără lumina ochilor. Compară cu o imagine asemănătoare din Deuteronom 32,10 şi Proverbe 7,2.

Umbra aripilor Tale. Expresia această, obişnuită în Psalmi, sugerează imaginea unei cloşti care îşi apără puii. Compară cu o imagine asemănătoare din Deuteronom 32,11.12 şi Matei 23,37.


9 de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmașii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei își închid inima, au cuvinte semețe în gură.

Inima. [grăsimea, KJV]. "Grăsimea", "inima". Ebr. cheleb, probabil la origine grăsimea diafragmei, dintr-o rădăcină ipotetică chalab, "a acoperi". Pornind de aici unii au susţinut că chalab reprezintă aici sediul emoţiilor. De unde traducerea RSV: "ei îşi închid inima faţă de milă". Satisfacerea plăcerilor personale înăspreşte sentimentele oamenilor, făcându-i indiferenţi faţă de suferinţa omului.


11 Se țin de pașii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc, ca să mă trântească la pământ.

Mă gândesc. Expresia zice literal "ochii şi i-au aţintit la pământ". O paralelă se poate vedea în cazul lui Saul şi al tovarăşilor lui, care, asemenea unor oameni care îşi hăituiesc prada, îşi ţineau ochii aţintiţi spre cărările pe care apucase David şi tovarăşii lui.


12 Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu care stă la pândă în culcușul lui.

Parcă ar fi un leu. Urmăritorii lui David erau ca leii, gata să sară asupra prăzii lor (vezi la Psalm 10,8.9). Versetul este un caz semnificativ de paralelism sinonim, a doua jumătate repetând şi înfrumuseţând ideea din prima jumătate.


13 Scoală-Te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară-l! Izbăvește-mă de cel rău cu sabia Ta!

Ieşi înaintea. [Dezamăgeşte-i, KJV]. Mai degrabă "înfruntă-i". Doboară-l. Literal, "fă-l să se plece". Mă. [Sufletul, KJV]. Vezi la Psalm 16,10. Sabia Ta. [Care e sabia Ta, KJV]. Construcţia gramaticală permite traducerea "cu sabia Ta".


14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care își au partea lor în viața aceasta și cărora le umpli pântecele cu bunătățile Tale. Copiii lor sunt sătui, și prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

Cu mâna Ta. [care sunt mâna Ta, KJV]. Construcţia gramaticală permite traducerea "de mâna Ta".

Viaţa aceasta. Asemenea oameni găsesc scopul vieţii lor în împlinirea poftelor materiale. Plăcerea senzuală este culmea ambiţiei lor şi unica lor speranţă de răsplătire (vezi Luca 6,24; 16,25). De aceea, ei subordonează totul intereselor lor prezente şi Îl lasă pe Dumnezeu cu totul în afara calculelor lui.

Le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. [Îi umpli cu comoara Ta ascunsă, KJV]. În ce priveşte scopul pentru care trăiesc, nelegiuiţii au succes. Ei trăiesc numai pentru lumea aceasta şi prosperă în lucrurile lumii acesteia. Viaţa viitoare nu constituie preocuparea lor. Ei au pierdut dreptul la satisfacţie veşnică de dragul unei mulţumiri trecătoare. Aici se află un răspuns parţial la una din cele mai adânci întrebări ale filozofiei: "De ce le merge bine celor nelegiuiţi?" Prosperitatea lor este doar pentru clipa acestei vieţi efemere. Deci n-are nici o importantă în comparaţie cu bunăstarea veşnică a celor neprihăniţi.

Copiii. Orientalii considerau copiii o binecuvântare - cu cât erau mai mulţi, cu atât binecuvântarea era mai mare (vezi Psalm 127,3-5). Dimpotrivă, nu putea fi o nenorocire mai mare ca aceea de a nu avea copii (vezi Genesa 30,1).

Prisosul lor. Au de ajuns pentru ei şi ca să lase moştenire copiilor lor. Cât priveşte un tablou al prosperităţii lumeşti, vezi Iov 21,7-11.


15 Dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Dar eu. [În ce mă priveşte, KJV]. Într-un contrast fin cu cel lumesc. În loc să invidieze plăcerile de o clipă ale celui nelegiuit, psalmistul doreşte bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu faţă în faţă (vezi la Psalm 16,10.11; vezi şi la Psalm 13,1). Comuniunea cu Dumnezeu, părtăşia cu Creatorul este cea mai înaltă satisfacţie a sufletului credincios. A fi asemenea cu Dumnezeu în natura morală este cea mai înaltă speranţă a omului (vezi 1 Ioan 3,2). Elementele din 1 Ioan 3,2 se regăsesc în Psalm 17,15 - satisfacţie supremă, transformare vizibilă, viziune lărgită (vezi Matei 5,8; Romani 8,29; Filipeni 3,21; Apocalipsa 22,4). Prin declaraţia aceasta psalmistul aduce dovada de netăgăduit că el crede în doctrina învierii celor morţi şi în realitatea vieţii viitoare.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4 �

CT 121; DA 123; Ed 190; MH 181; Te 107; 6T 259

5 �

PP 452; 5T 397; 7T 210

15 �

MM 244; PK 264