Psalmii 144

1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie,

INTRODUCERE - Psalmul 144 este o cântare care preamăreşte tăria şi ajutorul lui Dumnezeu atât în timp de război, cât şi în timp de pace. Psalmul se încheie cu un comentariu care proclamă bucuria şi fericirea de care au parte cei care Îl au pe Dumnezeu ca Domn al lor.

Cu privire la autorul psalmului, vezi CT 496. Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. Stânca [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "piatră" (vezi la Psalm 18,2.31.46). Şur este folosit în mod figurat pentru a denumi ceva solid, permanent şi neclintit.

Mâinile la luptă. [Mâinile la război, KJV]. Vezi la Psalm 18,34. Psalmistul nu glorifică războiul însuşi. David a recunoscut că Dumnezeu i-a dat iscusinţa de a birui pe arogantul şi puternicul Goliat. În lupta aceea David nu s-a încrezut în vreo armură omenească, ci a mers îmbrăcat în armura cerului.

2 Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!

Binefăcătorul meu. [Bunătatea mea, KJV]. Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Cetăţuia mea. Vezi la Psalm 18,2. Turnul meu. Vezi la 2 Samuel 22,3. Scutul. Ebr. magen, tradus "scutul" în 2 Samuel 22,3 (vezi comentarii acolo).

3 Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?

Ce este omul? Vezi la Psalm 8,4.

4 Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

O suflare. [zădărnicie, KJV], Ebr. hebel, care aici probabil că înseamnă "o suflare". Cât de trecătoare este această viaţă a noastră! Abia apucăm să ne dezvoltăm puterile fizice şi mentale, când şi suntem luaţi de moarte.

5 Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!

Verset ce nu a fost comentat.

6 Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!

Fulgeră. Când e pusă în mişcare artileria cerului, cât de slabă este puterea omului ca să i se opună! La a doua venire a lui Hristos vor fi manifestări teribile ale puterii lui Dumnezeu, cum n-au mai fost văzute niciodată până atunci acum (vezi PP 109).

7 Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

Apele mari. Psalmistul schimbă scena. Ape mari înseamnă primejdii copleşitoare şi aici fără îndoială se referă la vrăjmaşii lui David, care erau pretutindeni.

8 a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.

Dreaptă. Poate înseamnă că minciuna lor era dreptace, adică ei spuneau minciuni cu îndemânare.

9 Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi.

Cântare nouă. Psalmistul trece de la minciună la adorarea a ceea ce este adevărat. Obosit de mincinoşi şi înşelători pământeşti, el se îndreaptă spre Dumnezeu cu o cântare nouă - o cântare de laudă proaspătă. Şi mâna urma să ajute gura, deoarece el avea să folosească un instrument cu zece coarde ca acompaniament.

Alăuta [Psaltirea, KJV]. Vezi p. 33.

Cu zece coarde. Vezi p. 36.

10 Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,

Împăraţilor. Împăraţii sunt supuşi unei primejdii specială, iar David nu făcea excepţie. Dumnezeu îl apărase în multe lupte, dar mai presus de toate acestea el îi dăduse mântuire, ca unui păcătos vinovat.

11 izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!…

Fiilor celui străin. Adică adversarilor străini.

12 Fiii noştri sunt ca nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.

Odrasle. Versetele 12-15 prezintă tabloul unei naţiuni foarte mult binecuvântate de Dumnezeu. Familia, ogoarele şi grânarele au fost toate făcute să prospere din plin.

Stâlpi săpaţi frumos. Ebr. zawiyyoth, un cuvânt care apare numai aici şi în Zaharia 9,15, unde se referă la colţurile altarului. Unele din traducerile greceşti zic "unghiuri". LXX are în schimb un participiu, "împodobite". Frumuseţea formei, dacă nu e însoţită de frumuseţea de caracter nu are nici o valoare (Proverbe 31,30). Căminul este un palat când fiii sunt nişte bărbaţi nobili şi fiicele sunt ca nişte principese. Adevărata educaţie din copilărie şi tinereţe are drept scop să dezvolte această frumuseţe de caracter în copiii noştri (vezi CT 496).

13 Grânarele noastre sunt pline şi gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulţesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre:

Tot felul de merinde. Pământul ar fi aşa de binecuvântat încât să producă o mare varietate şi

o abundenţă pentru toţi.

14 viţelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, niciun ţipăt în uliţele noastre!

Nici o pagubă [Nici o spărtură, KJV]. Adică în zidul oraşului sau în ocolul vitelor.

Robie [Ieşire, KJV]. Fie ieşire la război, fie plecare în robie, fie ieşirea vitelor din ocolul lor.

15 Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Ferice. Ebr. 'ashre (vezi la Psalm 1,1). Nimic nu ne face mai fericiţi decât dacă ştim că aparţinem lui Dumnezeu şi El nouă.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5.6PP 109

10�

ML 291

12�

AA 599; AH 234; CT 496; Ev 573, 635; FE 158, 513; MB 24; MH 376; ML 268; PK 36; Te 182; TM 17; 4T 48, 541; 6T 363; 7T 264; 9T 37

15�

ML 161; PP 117