1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzește-mă de oamenii asupritori,

INTRODUCERE - Psalmul 140 este o rugăciune pentru izbăvirea de vrăjmaşi fără scrupule.

Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.

1. Oamenii cei răi. Faptul că psalmistul are în minte nu numai o singură persoană, ci o categorie de oameni răi şi "asupritori" [violenţi, KJV] reiese din forma de plural din v. 2.


2 care cugetă lucruri rele în inima lor și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!

Cugetă lucruri rele [Imaginează răutăţi, KJV]. Vrăjmaşii par să uneltească fără încetare şi să plănuiască o formă nouă de răutate.


3 Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)

Otravă de năpârcă. Cuvintele calomnioase ale acestor oameni răi (vezi Iacov 3,8). Pavel citează din versetul acesta pentru a arăta nelegiuirea omului firesc, nepocăit (Romani 3,13).


4 Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Ferește-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!

Gândesc să mă doboare [Au pus de gând să-mi răstoarne umblările, KJV]. Sau "paşii mei". Nelegiuiţii caută fără încetare să răstoarne planurile celor drepţi, încercând să determine paşii celor neatenţi să alunece şi să facă astfel încât victimele lor să cadă pe cale.


5 Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri, pun rețele de-a lungul drumului și îmi întind capcane. – (Oprire)
6 Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”

Tu-mi acoperi capul. Protecţia divină este un scut mai bun decât orice coif pământesc de aramă sau de fier (vezi Efeseni 6,13.17).


8 Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)

Nu lăsa să-i izbutească. Psalmistul apela la Dumnezeu să pună piedici ca uneltirile rele ale nelegiuiţilor să aibă succes.


9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!

Buzele lor. Vezi v. 3. Otrava bârfelii este de aşa natură că bârfitorul suferă din cauza propriilor sale cuvinte. Orice expresie de îndoială sau de rău reacţionează asupra vorbitorului ca şi asupra ascultătorului (vezi SC 124).


10 Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!

Cărbuni aprinşi. Un joc obişnuit printre aceşti uneltitori nelegiuiţi era de a împrăştia cărbuni aprinşi printre duşmanii lor. Psalmistul doreşte ca aceşti oameni răi să aibă o parte din suferinţele pe care le-au produs ei celor nevinovaţi.


11 Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ, și pe omul asupritor, nenorocirea îl paște și-l duce la pierzare.
12 Știu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiți.

Ştiu. Psalmistul este sigur că Domnul e de partea celor drepţi şi că aceia care suferă din cauza Lui nu sunt trecuţi cu vederea de El.


13 Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

Înaintea. Compară Psalm cu 16,11; 51,11.