1 Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde fața de mine?

INTRODUCERE. -Psalmul 13 începe cu un protest (v. 1.2), continuă cu o rugăciune (v. 3.4) şi se încheie cu o laudă (v. 5.6). În el, psalmistul, aparent părăsit de Dumnezeu, e cuprins de disperare din cauza că duşmanul îl apasă, se roagă stăruitor ca Dumnezeu să-i vină în ajutor şi vede împlinit răspunsul la rugăciunea lui într-o măsură nouă de credinţă şi nădejde. Trecerea dramatică de o etapă la alta face ca acest scurt poem să fie remarcabil. Probabil că David a compus acest psalm ca urmare a probei constante la care era supus prin Saul. Psalmul este un exemplu încurajator că atunci când oamenii buni se simt părăsiţi de Dumnezeu, e privilegiul lor să strige la El şi să primească asigurarea dulce a purtării Lui de grijă.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Până când? În mijlocul necazurilor lui, psalmistul lansează acest strigăt omenesc. I se pare că necazurile lui nu se vor mai sfârşi niciodată. Acesta este strigătul natural al creştinului care a suferit multă vreme fără să murmure şi care, în final, ajunge în punctul în care simte că nu mai poate să îndure suferinţa. Tocmai în asemenea împrejurări un om poate anticipa satisfacţia pe care

o exprimă psalmistul la sfârşitul psalmului (v. 5.6).

Despre Luther se zice că ar fi zis: "Nădejdea deznădăjduieşte şi totuşi deznădejdea nădăjduieşte." Cea dintâi fază a necazului psalmistului este simţământul că Dumnezeu l-a uitat (vezi Psalm 42,9; 44,24). Din impuls, el strigă: "Se poate ca lucrurile să meargă tot aşa înainte?" Expresia "până când" apare de patru ori în v. 1 şi 2 ca introducere la cele patru faze ale necazului psalmistului. A două fază este simţământul lui că Dumnezeu Şi-a ascuns Faţa de la el (vezi Psalm 30,7). Nu putem avea o binecuvântare mai mare decât lumina Feţei lui Dumnezeu; când nu o mai putem vedea, cădem în deznădejde. Compară cu a doua parte a binecuvântării aaronice: Numeri 6,25.


2 Până când voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?

Sufletul plin de grijă. [Mă sfătuiesc în sufletul meu, KJV]. Cu referire la metodele pe care psalmistul continuă să le pună la punct pentru a scăpa de duşmanul lui, probabil Saul. Aceasta este a treia fază a necazului lui: până când să tot facă şi totuşi să nu aibă alt rezultat decât întristare?

Necazuri. [Întristare, KJV]. Povara şi neliniştea unei inimi zdrobite de propria ei gândire.

Se va ridica. Aceasta este a patra fază a necazului psalmistului. Psalmistul trece acum de la strigătul de disperare la rugăciunea pentru ajutor. Când privim afară în întuneric, e cazul să privim în sus spre lumină. Să avem grijă ca nu cumva chinul sufletesc să degenereze în nerăbdare. Nu e bine să lăsăm ca necazurile să ne capteze întreaga atenţie. În aceea ordine de idei Bunyan observă: "Îmi dau seama că e un vechi şiretlic al celui rău de a face pe om să cugete prea mult asupra păcatelor lui."


3 Privește, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții,

Priveşte, răspunde-mi. [Ia seama şi ascultă-mă, KJV]. "Şi" [KJV] nu este în ebraică. E mai impresionant să zici: "Priveşte, ascultă-mă". În contrast cu v. 1, psalmistul, deşi are simţământul că Dumnezeu l-a uitat, totuşi Îl numeşte "Dumnezeu meu".

Dă lumină ochilor mei. "Ochiul este lumina sufletului". El reflectă sufletul nostru, sentimentele noastre. Rugăciunea este telescopul sufletului. Ea oferă o perspectivă adevărată.

Somnul morţii. Moartea este adesea descrisă ca un somn (Iov 3,13; 7,21; 14,12; Daniel 12,2; cf. Ioan 11,11; 1 Tesaloniceni 4,13.14).


4 ca să nu zică vrăjmașul meu: „L-am biruit!” Și să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin.

Potrivnicii. [Aceia care mă necăjesc, KJV]. Psalmistul cuprinde în rugăciunea sa şi izbăvirea de duşmani, în general, nu numai de acela care îl urmăreşte şi a cărui acţiune este subiectul psalmului. Rugăciunea face acum loc încrederii.


5 Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale:

Am încredere. Rugăciunea plină de credinţă câştigă victorie asupra deznădejdii din v. 1.2.

Mântuirii. Se face referire în primul rând la scăparea de necazurile prezente.


6 cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!

Cânt. O inimă plină de laudă trebuie să găsească căi de exprimare. În locul expresiei disperate "până când?" din v. 1.2, psalmistul pune o cântare de laudă. Din întristare el se ridică prin rugăciunea fierbinte cântând. Firul de aur al mulţumirii străbate toată ţesătura psalmului.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 �

GW 385; ML 170