Psalmii 119

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! 2Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, 3care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! 4Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie. 5O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! 6Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale! 7Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale. 8Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! 9Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. 10Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. 11Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! 12Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! 13Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. 14Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. 15Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. 16Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău. 17Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc cuvântul Tău! 18Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! 19Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale! 20Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale. 21Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale. 22Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. 23Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale. 24Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. 25Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! 26Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale! 27Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. 28Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după cuvântul Tău! 29Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta! 30Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei. 31Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! 32Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. 33Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit! 34Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea! 35Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. 36Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig! 37Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! 38Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! 39Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate. 40Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! 41Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta! 42Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău. 43Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. 44Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. 45Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. 46Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul. 47Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc. 48Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale. 49Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! 50Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă. 51Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta. 52Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi. 53M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta. 54Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele. 55Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. 56Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. 57Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. 58Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! 59Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale. 61Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. 62Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. 63Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. 64Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale! 65Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. 66Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 67Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău. 68Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale! 69Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. 70Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta. 71Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale. 72Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint. 73Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! 74Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 75Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit. 76Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! 77Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. 78Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale. 79Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! 80Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! 81Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 82Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta şi zic: „Când mă vei mângâia?” 83Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale. 84Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? 85Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea Ta. 86Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! 87Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. 88Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! 89Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri. 90Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare. 91După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse. 92Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. 93Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. 95Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. 96Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini. 97Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. 98Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. 99Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. 100Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. 101Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău. 102Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. 103Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! 104Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. 105Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. 106Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte. 107Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău! 108Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea şi învaţă-mă legile Tale! 109Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta. 110Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale. 111Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele. 112Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale totdeauna şi până la sfârşit. 113Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta. 114Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 115Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! 117Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale! 118Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică. 119Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. 120Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale. 121Păzesc Legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! 122Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngâmfaţi! 123Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. 124Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale! 125Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. 126Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. 127De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat: 128de aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. 129Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. 130Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. 131Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale. 132Întoarce-Ţi faţa spre mine şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău! 133Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine! 134Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! 135Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău şi învaţă-mă orânduirile Tale! 136Ochii îmi varsă şiroaie de apă, pentru că Legea Ta nu este păzită. 137Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană. 138Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate şi pe cea mai mare credincioşie. 139Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale. 140Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. 141Sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. 142Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. 143Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea. 144Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! 145Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale. 146Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! 147O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 148O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău. 149Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta! 150Se apropie cei ce urmăresc mişelia şi se depărtează de Legea Ta. 151Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. 152De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale că le-ai aşezat pentru totdeauna. 153Vezi-mi ticăloşia şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. 154Apără-mi pricina şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. 155Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale. 156Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! 157Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. 158Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc cuvântul Tău. 159Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! 160Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice. 161Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale. 162Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă. 163Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. 164De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. 165Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire. 166Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. 167Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! 168Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. 170Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! 171Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale! 172Să cânte limba mea cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte! 173Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale. 174Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. 175Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijine! 176Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.