1 Lăudați pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

INTRODUCERE. - Psalmul 112 este perechea psalmului precedent şi are tot o construcţie sub formă de acrostih (vezi introducere la Psalm 111).

1. O mare plăcere. Taina şi izvorul a toată fericirea şi prosperitatea adevărată sunt temerea de Domnul. O atare temere duce la o ascultă totală şi de bună voie de poruncile lui Dumnezeu.


2 Sămânța lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.

Puternică. Ebr. gibbor, "viguroasă" sau "eroică [în bătălie]".


3 El are în casă bogăție și belșug, și neprihănirea lui dăinuie în veci.

Neprihănirea Lui dăinuieşte. Caracterul unui om bun este oglindirea caracterului lui Dumnezeu. "Un caracter format după chipul divin este unica comoară pe care putem să o luăm din lumea aceasta şi să o ducem în cea viitoare" (COL 332).


4 Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător și drept.

Lumină în întuneric. Domnul este lumina care răsare în întuneric acelora care sunt sinceri faţă de El: El este "Soarele dreptăţii" (Maleahi 4,2). El este îndurător şi plin de milă. Adjectivele folosite aici sunt la singular, în timp ce cuvântul pentru "fără prihană" ["drept", KJV] este la plural. Pare totuşi clar din sensul general al psalmului că aici e descris omul evlavios. Omul drept [fără prihană] se împărtăşeşte de însuşirile divine. El devine părtaş de fire dumnezeiască (vezi 2 Petru 1,4).


5 Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul și care își rânduiește faptele după dreptate!

După dreptate. [Discernământ, KJV]. Ebr. mishpat, "hotărâre" sau "judecată". Omul bun dă pe faţă o judecată bună. El are un bun simţ sfinţit.


6 Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ține în veci.

În veci. Numele omului bun este totdeauna binecuvântat (vezi Proverbe 10,7). Aşa cum Dumnezeu a făcut ca El să fie pomenit prin faptele Lui supranaturale (Psalm 111,4), tot aşa omul evlavios este păstrat în amintire pentru faptele lui de îndurare şi bunătate. Nimeni nu doreşte să fie uitat. Tuturor le place să fie pomeniţi.


7 El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.

Tare. [Întărită, KJV]. Omul drept are o conştiinţă bună şi o încredere liniştită; el nu e ca nelegiuitul, chinuit fără încetare de presimţiri de nenorocire (vezi Proverbe 10,24).


8 Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce își vede împlinită dorința față de potrivnicii lui.

Mângâiată. [Stabilită, KJV]. Literal, "sprijinită", "susţinută", "întărită" (vezi la Psalm 71,6). Inima celui drept e susţinută de Dumnezeu şi stă pe temelia tare a credinţei în El.


9 El este darnic, dă celor lipsiți; milostenia lui ține în veci; capul i se înalță cu slavă.

El este darnic. Adică generos, cu mâna deschisă. Împarte ceea ce are cu cei în lipsă. Datorită purtării lui generoase e totdeauna prosper (vezi Proverbe 11,24).


10 Cel rău vede lucrul acesta și se mânie, scrâșnește din dinți și se topește. Poftele celor răi rămân neîmplinite.

Se topeşte. Nelegiuiţii văd şi se înfurie de prosperitatea finală a celor drepţi. Păcătosul moare ca un om deziluzionat, iar sfârşitul lui final este nenorocirea. Aşa cum ceara se topeşte la soare şi piere, tot aşa va fi şi sfârşitul celor răi (vezi la Psalm 68,4).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4�

DA 47; GC 346; ML 237; PK 378

5�

MB 183

6�

PP 481; TM 429

6.7�

ML 182