1 La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri, ca o pasăre”?

INTRODUCERE. -Fugar în pustia Zif, David a fost încurajat de o vizită neaşteptată a lui Ionatan. Cei doi bărbaţi au discutat şi "au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului" (1 Samuel 23,16-18). După vizită, David a cântat Psalmul 11 (vezi PP 660, 661). Prin psalmul acesta, David şi-a exprimat încrederea neclintită în ocrotirea lui Dumnezeu într-un timp când viaţa lui era ameninţată şi era forţat să ducă o viaţă de fugar. Ca formă, psalmul prezintă un exemplu interesant de întrerupere. Tema principală este mărturisirea încrederii psalmistului în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Aceasta este întreruptă de ameninţările celor lipsiţi de credinţă (Psalm 11,1-3). Ebraica acestui psalm scurt este vie, puternică şi directă; asonanţa este folosită din plin, sunetele vocalice dominante de la finele versurilor variind de la un vers la altul. Se spune că Mary, Regina Scoţiei, a recitat Psalm 11 pe când era îngenuncheată pe eşafod în aşteptarea execuţiei. Tot astfel, în ceasul încercării, el ar putea exprima încrederea noastră în Dumnezeu.

Cu privire la preambul, vezi p. 616.

1. La Domnul găsesc scăpare. ["În Domnul îmi pun încrederea", KJV]. Ebr. chasad, "caut scăparea". Psalmul începe cu exprimarea deplinei încrederi şi se încheie (v. 7) în acelaşi mod. Ideea este întreruptă în mijlocul versetului.

Cum puteţi să-mi spuneţi? Cum puteţi să-mi daţi sfatul acesta când îmi pun încrederea în Dumnezeu? Sfatul continuă până la sfârşitul v. 3.

Fugi... ca o pasăre. Probabil un proverb, folosit pentru a avertiza pe un om să-şi caute scăparea fugind. Cine poate găsi o mică pasăre ce-şi caută scăparea în tufişuri şi în crăpăturile stâncilor? Tabloul trebuie să fi fost foarte impresionant pentru evrei, care fără îndoială îşi aflaseră uneori adăpostul în peşteri. David trăieşte liniştit pentru că îşi găseşte scăparea în Dumnezeu. Ideea este frecvent întâlnită în Psalmi.


2 Căci iată că cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.

Pe ascuns. [În secret, KJV]. Literal, "în întuneric", deci, pe ascuns, înşelător, când victima nu e atentă.


3 Și, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?

Temeliile. Acestea pot fi considerate aici ca fiind principiile pe care se sprijină o conducere bună: respectul pentru adevăr şi dreptate. Dacă acestea sunt distruse, ce mai poate face cel drept? Dacă împăratul şi sfetnicii lui dovedesc dispreţ pentru ceea ce ar trebui să susţină, prăbuşirea e inevitabilă. Cel drept, fără ajutor într-un astfel de caz, îşi poate găsi scăparea doar fugind. Dar psalmistul nu acceptă un asemenea sfat. Versetele 4-6 sunt răspunsul lui.


4 Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.

În ceruri. Compară cu Habacuc 2,20. Întrucât Dumnezeu este în ceruri, psalmistul nu nu se teme de nimic. Cei persecutaţi au un Protector la care pot să facă apel mereu. Psalmistul răspunde sfătuitorilor lui cu o convingere neechivocă. El Îl cunoaşte pe Dumnezeu său.

Pleoapele Lui cercetează. Cu toate că Dumnezeu este în cer, EL cercetează îndeaproape faptele copiilor Lui de pe pământ. Cercetarea amănunţită a lui Dumnezeu nu ar trebui să alarmeze: în iubirea şi dreptatea Sa, EL pătrunde în chiar miezul adevărului. Nu e nimic incompatibil în faptul că Dumnezeu este în cer şi totuşi Se preocupă de făpturile Lui de pe pământ (vezi Isaia 57,15).


5 Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia.

Cearcă pe cel neprihănit. Dumnezeu îi pune la probă pe toţi oamenii, chiar şi pe cel drept, dar atunci când îl acceptă pe cel drept, purtarea Lui de grijă este asigurată.

Urăşte. Datorită naturii Lui, Dumnezeu găseşte că răul merită urât. Existenţa lui în oameni este ceva respingător. Ideea este exprimată în limbaj omenesc, în care păcatul şi păcătosul sunt consideraţi identici (vezi Isaia 1,14; vezi la Psalm 2,4).


6 Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.

Cărbuni, foc şi pucioasă. [Curse, KJV]. Ebr. pachim, "curse". Traducerea "cărbuni de foc şi pucioasă" (RSV) este obţinută prin alterarea textului ebraic, redând pachame for pachim. Astfel de schimbări sunt simple ipoteze. În cazul acesta LXX susţine textul ebraic. S-ar putea să fie o aluzie la Sodoma şi Gomora (Genesa 19,24.28). Compară cu nimicirea nelegiuiţilor la venirea lui Hristos (Luca 17,29.30).

Paharul. În mod figurat, Dumnezeu dă celor nelegiuiţi un pahar pe care trebuie să-l bea. În Grecia antică, pedeapsa se aplica adesea, cerând victimei să bea o băutură otrăvitoare. În Scriptură, paharul adesea reprezintă soarta celor nelegiuiţi (vezi Psalm 75,8; Apocalipsa 14,10; 16,19).


7 Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc fața Lui.

Iubeşte dreptatea. Cei drepţi n-au nici un motiv să se teamă; ei pot să-şi pună fără grijă încrederea în Dumnezeu. În felul acesta, David reia ideea începută în v. 1.

Cei neprihăniţi privesc Faţa Lui. Afirmaţia aceasta e tradusă: "cei drepţi vor privi Faţa Lui" (vezi RSV). Cei evlavioşi vor fi primiţi chiar în prezenţa lui Dumnezeu (vezi la Psalm 4,6; de asemenea la 1 Ioan 3,2; Apocalipsa 22,4).

"Am să-L văd, da, faţă-n faţă,

Să mă satur de privit!

Sus cu Domnul, pe vecie,

Am să-L văd necontenit!"

Această încredere în părtăşia finală cu Dumnezeu în cer susţinea încrederea psalmistului în purtarea de grijă zilnică a lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-5 PP 661

4 �

Ed 132; MH 438; 8T 285

6 �

GC 672; SR 428