Psalmii 107

Copyright © Radio Vocea Speranței

1„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” 2Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului, 3şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare. 4Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. 5Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei. 6Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; 7i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit. 8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 9Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând. 10Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, 11pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt. 12El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat. 13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 14I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile. 15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 16Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier. 17Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. 18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii. 19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; 20a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă. 21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 22Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. 23Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari, 24aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului. 25El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. 26Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. 27Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa. 28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. 29A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. 30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. 31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! 32Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor! 33El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat, 34ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. 35Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape. 36Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; 37însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele. 38El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. 39Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, 40El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, 41dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme. 42„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!” 43Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.