Psalmii 102

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine! 2Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă! 3Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune. 4Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc. 5Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. 6Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături; 7nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş. 8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor. 9Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura, 10din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe. 11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. 12Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam. 13Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. 14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui. 15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta. 16Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa. 17El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. 18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul! 19Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ, 20ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte; 21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele Lui, în Ierusalim, 22când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului. 23El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele. 24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” 25Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. 27Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. 28Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.