Proverbe 30

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal. 2Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om. 3N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor. 4Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? – 5Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. 6N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. – 7Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte! 8Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. 9Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu. – 10Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. – 11Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântă pe mama sa. 12Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui. 13Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus. 14Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. – 15Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!” 16şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” – 17Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. – 18Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe: 19urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată. 20Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” – 21Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi: 22un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug, 23o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa. – 24Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din cele mai înţelepte: 25furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara, 26şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci; 27lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete; 28păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor. 29Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ: 30leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui; 31calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. – 32Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: 33căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.