Proverbe 25

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. – 2Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. – 3Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. – 4Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. 5Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. – 6Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari; 7căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. – 8Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. – 9Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, 10ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. 11Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. – 12Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. – 13Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său. 14Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. – 15Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase. 16Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. – 17Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. – 18Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. – 19Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului. 20Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. – 21Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea. 22Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. – 23Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. – 24Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. – 25Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. – 26Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. – 27Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. – 28Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.