Proverbe 17

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! – 2Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. 3Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. – 4Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. – 5Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. – 6Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. – 7Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! – 8Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. – 9Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. – 10O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. – 11Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. – 12Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. – 13Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. – 14Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. – 15Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. – 16La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. – 17Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. – 18Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. – 19Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. – 20Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. – 21Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. – 22O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – 23Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. – 24Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. – 25Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. – 26Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. – 27Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. – 28Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –