Proverbe 15

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. 2Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. – 3Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. – 4Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. – 5Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. – 6În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. – 7Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. – 8Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. – 9Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. – 10Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. – 11Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! – 12Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. – 13O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. – 14Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. – 15Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. – 16Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! – 17Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. – 18Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile. 19Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. – 20Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. – 21Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. – 22Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” 23Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! – 24Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. – 25Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. – 26Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. – 27Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. – 28Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. – 29Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. – 30O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. – 31Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. – 32Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – 33Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –