Plângerile lui Ieremia 5

Copyright © Radio Vocea Speranței

1Adu-ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! 2Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre, la cei din alte ţări! 3Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve. 4Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim. 5Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire şi, când obosim, nu ne dau odihnă. 6Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine. 7Părinţii noştri care au păcătuit nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele. 8Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor. 9Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustiu. 10Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei. 11Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare, în cetăţile lui Iuda. 12Mai marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor; bătrânilor nu le-a dat nicio cinste. 13Tinerii au fost puşi să râşnească, şi copiii cădeau sub poverile de lemn. 14Bătrânii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cânte. 15S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre. 16A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! 17Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii, 18este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el. 19Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam! 20Pentru ce să ne uiţi pe vecie şi să ne părăseşti pentru multă vreme? 21Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară! 22Să ne fi lepădat Tu de tot oare şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?