1 Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s-a răsculat împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet, toți trei fiii lui Ruben.

Core. Core a fost un descendent al lui Levi (Exod 6,16; 18,21; 1 Cronici 6,37.38). Coretiţii tăbărau în partea de sud a Cortului Întâlnirii, aproape de rubeniţi. Copiii lui Core au fost destinaţi pentru lucrarea muzicală şi cântări pentru serviciile de la sanctuar (vezi titlurile Psalmi 42, 44 la 49, 84, 87, 88).

Datan şi Abiram. Numele de Datan nu mai este întâlnit niciunde în Vechiul Testament. Tatăl acestor doi oameni a fost fiul lui Palu, al doilea fiu al lui Ruben (cap. 26,5; 8,9).

On. Persoana aceasta nu mai este amintită niciodată. Unii cred că aceasta poate să indice că ea s-a retras din conspiraţie, refuzând orice participare activă la ea.

Fiii lui Ruben. Datan şi Abiram, căpetenii ale seminţiei lui Ruben, au pretins pentru ei înşişi, ca descendenţi ai întâiului născut al lui Iacov, dreptul conducerii civile în Israel.


2 S-au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntașii adunării, din cei ce erau chemați la sfat, și care erau oameni cu nume.

Împotriva lui Moise. Literal, împotriva feţei lui Moise, adică deschis şi sfidător. Fruntaşii adunării. Oamenii aceştia ai adunării au aparţinut, după cât se pare, atât celorlalte seminţii, cât şi seminţei lui Levi. Chemaţi la sfat. Sau aleşi din adunare (RSV). Probabil că aceasta se referă la faptul că erau chemaţi pentru consultări şi hotărâri publice în probleme grele.

Oameni cu nume. În această răzvrătire au fost implicaţi oameni care se bucurau de o înaltă cinste în biserică, făcând-o prin aceasta mai serioasă. Expresii asemănătoare se află în Geneza 6,4; 1 Cronici 5,24; 12,30. Notează şi contrastul din Iov 30,8, unde expresia fiinţe mârşave şi dispreţuite este literal copii ai oamenilor fără nume.


3 Ei s-au adunat împotriva lui Moise și Aaron și le-au zis: „Destul! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți, și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?”

Adunarea, toţi erau sfinţi. Cu alte cuvinte, calificaţi să fie preoţi. Expresia aceasta poate să se refere la faptul că înainte de vremea lui Moise oricine putea să aducă jertfe în propria sa familie. Dar acum, slujba aceasta a fost încredinţată unei singure familii, şi numai aceasta se bucura de toate foloasele care decurgeau din privilegiul acesta. Este adevărat, desigur, că într-un sens toată adunarea era sfântă, prin aceea că poporul era ales de Dumnezeu şi despărţit de neamuri din jur (Exod 19,6; Levitic 20,26). Dar acum Dumnezeu rânduise ca biserica teocratică să exercite funcţia ei exterioară preţioasă prin acea singură familie, pe care o pusese deoparte pentru acel scop.

În mijlocul lor. Mai ales în stâlpul de nor şi în sanctuar. Răzvrătiţii sugerau că în afară de Iehova nu mai era necesar nici un alt conducător (vezi Exod 29,45).

Mai presus de adunare. Cuvântul tradus aici adunare este diferit de cel anterior din acest verset. Prima adunare este din rădăcina a stabili o întâlnire, a se întâlni. Substantivul derivat din verb este aproape întotdeauna tradus congregaţie şi este adesea folosit despre o adunare neoficială de oameni. În Judecători 14,8, el este folosit despre un roi de albine, în Psalmul 68,30 despre ceata taurilor. În al doilea caz, redat adunare, se referă la tot felul de adunări de oameni, fie pentru instruire religioasă, pentru rugăciune, pentru război, fie pentru jalbă. În RSV el este redat întrunire.


4 Când a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ.

A căzut cu faţa la pământ. Probabil că şi Aaron s-a rugat ca în capitolul 14,5, deşi este posibil ca el să nu fi luat parte activă la această rugăciune înălţată de Moise când s-a prosternat înaintea Domnului.


5 A vorbit lui Core și la toată ceata lui și a zis: „Mâine, Domnul va arăta cine este al Lui și cine este sfânt și-l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care-l va alege.

A vorbit lui Core. Moise s-a ridicat de la rugăciune şi s-a adresat lui Core, ca lider de grup. Dumnezeu a răspuns imediat rugăciunii lui Moise călăuzindu-l prin Duhul Său.

Mâine. Literal, mâine. Nu trebuia să fie nici o amânare, nici o suspendare, dincolo de restul zilei, pentru a le îngădui timp să cugete la ce aveau să facă şi să se pocăiască şi să retracteze, dacă erau hotărâţi în sensul acesta.

Domnul va arăta. Domnul va hotărî, probabil dând vreun semn exterior, pe care ei trebuia să-l aştepte. Cine este sfânt. Adică cine sunt ai Lui. Oamenii care sunt ai Lui sunt sfinţi, deosebiţi, consacraţi, eligibili în cele mai înalte slujbe. Să se apropie. Este probabil că înţelesul este aici de a se apropia de altar pentru a sluji acolo. Expresia aceasta se foloseşte de obicei în legătură cu preoţii (Levitic 21,17; Ezechiel 40,46).


6 Iată ce să faceți: Luați cădelnițe, Core și toată ceata lui.

Cădelniţe. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus tigăi pentru cărbuni (Exod 27,3). Aducerea de tămâie era considerată una dintre cele mai de cinste slujbe preoţeşti dintre toate (vezi comentariul pentru Luca 1,9). Core şi oamenii care erau cu el au fost invitaţi să îndeplinească cea mai importantă slujbă a postului la care aspirau.


7 Mâine, puneți foc în ele și puneți tămâie pe el înaintea Domnului. Acela pe care-l va alege Domnul, va fi sfânt. Destul, copiii lui Levi!”

Destul. A se observa cum îşi însuşeşte Moise cuvintele lui Core din v.3.


8 Moise a zis lui Core: „Ascultați, dar, copiii lui Levi!

Copiii lui Levi. Deoarece Moise îşi îndreaptă remarcile spre leviţi, s-ar putea ca un număr considerabil dintre ei să fi fost influenţai de argumentele lui Core.


9 Prea puțin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiați de El, ca să fiți întrebuințați la slujba Cortului Domnului și să vă înfățișați înaintea adunării ca să-I slujiți?

Prea puţin. Mai degrabă este prea puţin pentru voi. Compară cu Numeri 16,13; Isaia 7,13. Core şi leviţii care îl însoţeau aveau deja mari privilegii, mai presus de acelea ale altor seminţii, dar nu erau mulţumiţi. Ei doreau să aibă aceleaşi prerogative cu familia lui Aaron.

Să vă apropiaţi. Leviţii deja fuseseră numiţi pentru slujba sfântă; de aceea ca să ceară pentru ei şi preoţia era cea mai flagrantă încumetare.


10 V-a lăsat să vă apropiați de El, pe tine și pe toți frații tăi, pe copiii lui Levi, și acum mai voiți și preoția!
11 De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?”

Împotriva Domnului. Răzvrătirea nu era împotriva lui Aaron, ci împotriva lui Dumnezeu (vezi Exod 16,8; 1 Samuel 8,7; Fapte 5,3). Căci cine este Aaron. Aaron era servul lui Dumnezeu, numit de Dumnezeu, aşa că răspunderea nu era a lui.


12 Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.

Pe Datan şi Abiram. Provocând pe Core, conducătorul, şi pe leviţi, susţinătorii lui, la o încercare pentru a doua zi (v.5-7), Moise i-a convocat şi pe Datan şi Abiram, conspiratorii rubeniţi.

Nu ne suim. Oamenii aceştia au refuzat să supună cazul lor hotărârii judecătoreşti. Expresia a chema este în ebraică termenul pentru a apărea înaintea unei curţi de judecată (vezi Deutronom 25,7; Judecători 4,5). Ei au negat autoritatea legală a lui Moise.


13 N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustiu, de vrei să mai și stăpânești peste noi?

Lapte şi miere. Referirea este la Egipt ca fiind bogată în lucruri bune, în contrast cu pustia săracă în care se aflau acum. Stăpâneşti peste noi. O observaţie obraznică, lăsând să se înţeleagă că Moise a exercitat asupra lor o putere autocratică.


14 Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”

Ochii oamenilor. Sau orbi. Cuvintele acestea înseamnă că Moise a încercat să înşele poporul. Unii dau cuvintelor un înţeles literal, ca în Judecători 16,21, cu privire la Samson. Prima explicaţie pare aici mai probabilă (vezi PP 399).


15 Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar și n-am făcut rău niciunuia din ei.”

Mâniat foarte tare. Sau extrem de trist (LXX). Blândeţea lui Moise n-a putut îndura

insolenţa lor (vezi comentariul pentru cap. 12,3).

Nu căuta. Referirea este la tămâia pe care oamenii urmau s-o aducă (Geneza 4,4.5).

Un măgar. Compară cu protestul lui Samuel (1 Samuel 12,3).

N-am făcut rău. Moise nu exercitase nici un fel de asuprire, dimpotrivă, el nu se cruţase pe

sine pentru a face bine.


16 Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta, mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron.
17 Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămâie în ea și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.”

Două sute cincizeci de cădelniţe. Numărul căpeteniilor răzvrătite (v.2).

Înaintea Domnului. Adică în curtea Cortului Întâlnirii.


18 Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa Cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron.

Fiecare cădelniţă. Adică din grupa celor 250 de oameni. Au pus foc în ea. Se presupune că de pe altarul arderilor de tot care se afla în curte (vezi Levitic 16,12.13). Oamenii se aflau în interiorul curţii.


19 Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa Cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.

Slava Domnului. Aceasta este cea de-a doua desfăşurare specială a slavei lui Iehova (cap. 14,10), plecând din Sfânta Sfintelor, unde se afla de obicei.

Întregii adunări. Acesta trebuie să fi fost spectacolul cel mai uimitor. Majoritatea nesăbuită a poporului era de acord cu Core.


20 Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:
21 „Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă.”

Despărţiţi-vă. Adunarea care venise la chemarea lui Core s-a alăturat astfel grupei răzvrătite şi a ajuns obiect al neplăcerii lui Dumnezeu (vezi Geneza 19,17.22; Ieremia 51,6.9).


22 Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?”

Au căzut cu feţele. Spre a pleda la Dumnezeu (v.4).

Dumnezeul duhurilor oricărui trup. Cel care a creat trupul, sufletul şi duhul omului nu poate decât să cunoască pe deplin gândurile unui om. Dumnezeu este întru totul în măsură să facă deosebire între cel vinovat şi cel nevinovat.


23 Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
24 „Vorbește adunării și spune-i: „Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!”
25 Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el.

Bătrânii. Adică cei 70 de bătrâni care fuseseră numiţi să-l ajute pe Moise (cap 11,16). Este limpede că Moise avea sprijinul conducătorilor oficiali ai poporului.


26 A vorbit adunării și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”

Oameni răi. Poporul a fost sfătuit să se despartă complet şi imediat de cei care se răzvrătiseră.

Nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor. Toate bunurile răzvrătiţilor împreună cu ei erau anatema, date spre nimicire, deci nu trebuiau să fie atinse (Deutronom 13,17; compară cu Acan, Iosua 7,1).

Pieriţi. Literal, măturaţi cu toate păcatele lor. Compară cu experienţa asemănătoare a sodomiţilor (Geneza 18,23; 19,15).


27 Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor.

Datan şi Abiram. Core nu este amintit, dar după cât se pare a stat cu ei, deoarece numele lui este pomenit în prima parte a versetului.

Pruncii lor. Cuvântul rădăcină tradus prunci înseamnă a face paşi repezi, a merge împreună şi se referă la copii care sunt destul de mari pentru a umbla siguri. Acelaşi cuvânt este folosit în 2 Cronici 20,13; 31,18. Dumnezeu n-a trimis pedeapsa cu moartea asupra copilaşilor. Dar, aşa cum se întâmplă adesea, copii nevinovaţi au suferit pentru încăpăţânarea celor mai mari ca ei, care au refuzat să se pocăiască, sau măcar să ia seama la avertizarea de a fugi. Cel puţin unii dintre copiii lui Core au supravieţuit (Numeri 26,11; Exod 6,24).


28 Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu.

Din capul meu. Literal, din inima mea. Moise nu guvernase mânat de ambiţie personală. Nu există în ebraica biblică un cuvânt pentru cap (vezi Ieremia 23,16.20).


29 Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul;

Nu m-a trimis Domnul. În ebraică este spus mai accentuat: Nu este Iehova care m-a trimis. Pentru o folosire similară a negativului aşezat în poziţie accentuată, vezi Geneza 45,8; 1 Samuel 6,9.


30 dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința morților – atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.”

Lucru nemaiauzit. Literal, ci dacă Iehova va crea o făptură. Moise cerea o manifestare extraordinară (vezi Exod 34,10; Ieremia 31,22) care să nu poată fi considerată decât intervenţiei divine.

Pământul îşi va deschide gura. Ei aveau să coboare, literal, de vii în locuinţa morţilor, chiar aşa cum stăteau acolo, sănătoşi. Locuinţa morţilor (şeol) este mormântul, locul morţilor (vezi comentariul pentru Geneza 37,35 şi Psalmi 16,10).

Au hulit pe Domnul. Literal, au dispreţuit, au considerat nevrednic de observat (vezi cap. 14,23).


31 Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.

Pe când isprăvea el de spus. O remarcabilă îndreptăţire a lui Moise prin aceea că de-abia i-au ieşit cuvintele din gură că Dumnezeu a acţionat ca să le confirme şi să-l îndreptăţească.


32 Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor.

I-a înghiţit. Un act instantaneu al lui Dumnezeu pentru a opri răspândirea spiritului de răzvrătire care pervertise deja întreaga adunare.

Cu toţi oamenii. Aceasta se poate referi la membrii familiei lui Core, deşi nu se pomeneşte nimic despre tinerii casei sale (vezi cap. 26,11). De asemenea, se mai poate vorbi despre robii păgâni, sau despre izraeliţii care l-au urmat pe Core.


33 Și s-au coborât astfel de vii în Locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării.

Pământul i-a acoperit. Toată ceata a coborât de vie, aşa cum prezisese Moise (v.30), iar pământul s-a închis la loc, o remarcabilă mărturie a intervenţiei divine directe.


34 Tot Israelul, care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”

Tot Israelul. Deşi poporul era la distanţă, continuând să se depărteze (v.27), zgomotul convulsiei pământului care înghiţea pe răzvrătiţi şi ţipetele de deznădejde ale victimelor i-au făcut să fugă şi mai departe.

Să nu ne înghită. Conştienţi de murmurarea şi necredinţa lor anterioară (cap. 14) şi dându-şi seama că simpatizaseră cu facţiunea răzvrătită, ei s-au temut că ar putea să aibă aceeaşi soartă.


35 Un foc a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.

Un foc a ieşit de la Domnul. Din slava Domnului care s-a arătat întregii adunări (v.19; PP 401).


36 Domnul a vorbit lui Moise și zis:
37 „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelnițele din foc și să lepede focul din ele, căci sunt sfințite.

Eleazar. El a fost de asemenea numit să oficieze la jertfirea vacii roşii (cap. 19,3). În ambele cazuri se pare că era considerat obligatoriu ca marele preot să evite necuraţia ceremonială (Levitic 21,10-15).

Să scoată... din foc. Dintre corpurile arse. Sunt sfinţite. Cădelniţele fuseseră folosite pentru jertfirea de tămâie înaintea lui Iehova şi conţinuseră foc sfânt de pe altar (Numeri 16,7.18.46; compară cu Levitic 16,12.13). Înainte ele

fuseseră exclusiv proprietatea privată a căpeteniilor (Numeri 16,6).


38 Cu cădelnițele acestor oameni, care au păcătuit și au ispășit păcatul cu viața lor, să se facă niște plăci întinse cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.

Au ispăşit păcatul cu viaţa lor. Poate că ar trebui să înţelegem astfel: cu preţul propriei vieţi (vezi Proverbe 20,2; Habacuc 2,10; Evrei 12,3).

Acoperă altarul. Altarul tămâierii era din aur (Exod 30,3; 37,26), aşa că referirea se pare că este cu privire la altarul de bronz din curte. Totuşi, acela a fost acoperit cu aramă când a fost făcut de prima dată la Sinai (Exod 27,2; 38,2). Atunci aceasta a fost probabil o acoperire în plus cu aramă pentru a proteja partea superioară a metalului de bază. Cădelniţele lui Core şi ale cetei lui erau făcute din aramă (Numeri 16,39). Pe vremea lui Solomon cădelniţele au fost făcute din aur (1 Regi 7,50; 2 Cronici 4,22).

Aducere aminte. Tot aşa ca toiagul lui Aaron (cap. 17,10).


39 Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă, pe care le aduseseră cei arși, și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului.
40 Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului și să nu i se întâmple ca lui Core și cetei lui, după cum spusese Domnul prin Moise.

Semn de aducere aminte. Spre a explica cuvintele anterioare, ele vor fi un semn (v.38).

Nici un străin. Cât priveşte călcarea acestei directive de către Uza, vezi 2 Cronici 26,16-19.

Ca lui Core. Ca să nu aibă aceeaşi soartă teribilă.

Prin Moise. Moise a fost mijlocitorul dintre Eleazar şi Dumnezeu (vezi v.36, 37).


41 A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât pe poporul Domnului!”

A doua zi. Un uimitor exemplu de încăpăţânare a inimii unui om care nu ţine seama de judecăţile lui Dumnezeu a avut loc ziua următoare. A cârtit. Ar fi greu să se mai găsească un exemplu mai clar de răzvrătire după o atât impresionantă demonstraţie de dezaprobare divină ca aceea care avusese loc.

Voi aţi omorât. Pronumele voi este accentuat în ebraică. După cât se pare, poporul a atribuit moartea celor 250 de căpetenii lui Moise şi Aaron, care sugeraseră să aducă tămâie în cădelniţele lor. Ei au putut socoti de asemenea că Moise şi Aaron ar fi trebuit să mijlocească la Dumnezeu, ca să ierte pe căpetenii şi nu să ceară judecata asupra lor.


42 Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, și pe când își îndreptau privirile spre Cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul și s-a arătat slava Domnului.

Strângea adunarea împotriva. Simpla cârtire a făcut loc ameninţării cu violenţa (vezi PP 402).


43 Atunci Moise și Aaron au venit înaintea Cortului întâlnirii.

Moise şi Aaron au venit. Spre a primi instrucţiuni de la Dumnezeu şi spre a rămâne sub ocrotirea Lui.


44 Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis:

Lui Moise. Septuaginta adaugă şi numele lui Aaron. Şi Eleazar poate că a stat împreună cu ei (vezi comentariul pentru v.45).


45 „Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă!” Ei au căzut cu fețele la pământ;

Daţi-vă la o parte. Fără îndoială că se referă la cei trei bărbaţi: Moise, Aaron şi Eleazar. În ebraică pronumele voi este la plural. Au căzut. Mijlocind îndurare pentru poporul care merita să fie judecat (v.21).


46 și Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare și fă ispășire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului și a început urgia.”

A zis lui Aaron. Moise acţiona ca port-vocea lui Dumnezeu. Ia cădelniţa. În ebraică este hotărât: ia cădelniţa, adică aceea pe care o folosea Aaron ca mare preot. Tămâia era simbol al mijlocirii şi al medierii (vezi Psalmi 141,2; Apocalipsa 8,3.4).

La adunare. De regulă, tămâia era arsă numai la altarul de aur din sanctuar. Dar acum, la porunca lui Dumnezeu, Aaron a dus-o afară la popor, dovedind prin aceasta autoritatea sa primită de la Dumnezeu şi puterea lui Dumnezeu care lucra prin el.

Ispăşire. Nu mai era timp să se aleagă un animal de jertfă. Ispăşirea era făcută prin intermediul tămâii din cădelniţă, pentru că urgia era deja violentă în mijlocul poporului.


47 Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării, și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod.

A alergat. Adică de la o seminţie la alta din tabără. Urgia izbucnise peste tot, iar oamenii mureau în toate părţile.


48 S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat.

Între. Ca şi când ar fi stat înaintea unui flux, pentru a-l împiedica să înainteze. Urgia a încetat. Aici Aaron a fost un simbol al lui Hristos, care a coborât printre oamenii păcătoşi şi S-a adus pe Sine jertfă pentru ei (Efeseni 5,2).


49 Paisprezece mii șapte sute de inși au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.

Au murit. Fără îndoială că au fost şterse de pe faţa pământului familii întregi, un exemplu grozav despre relele răzvrătirii împotriva voinţei exprese a lui Dumnezeu. Aceştia s-au adăugat celor care muriseră din pricina lui Core. Poate că în total au pierit nu mai puţin de 15.000 de oameni.


50 Aaron s-a întors la Moise, la ușa Cortului întâlnirii. Urgia încetase.

Aaron s-a întors. Pentru a pune la loc cădelniţa lui şi a se alătura lui Moise, care era încă în Cortul Întâlnirii.

Comentariile lui Ellen G. White 1-50 PP 395-405; 3T 343-352 1 3T 343 1,2 CD 428; PP 395 2 1T 420; 2T 440; 3T 345 3-5 PP 398 5-11 3T 347 6,7 PP 398 9-14 PP 399 13 3T 345 13,14 3T 347 16-18 3T 348 19 PP 400; 3T 354 19-22 3T 349 21,22 PP 400 22,30 3T 349 24 3T 354 24-32 PP 400 32 3T 353 33 PP 401 36-38 3T 350

41 PP 402, 405; 3T 351, 357; 5T 66

42-44 PP 402

42-45 3T 352

45 3T 357

45-47 PP 402

46 3T 358

46-50 3T 352

48 EW 99; GW 132; PP 402; 1T 445; 3T 238; 5T 157, 252

49 PP 403