1 După ce s-a zidit zidul și am pus ușile porților, au fost puși în slujbele lor ușierii, cântăreții și leviții.

Uşierii. Conform vechii datini, era datoria uşierilor de a veghea asupra Casei lui Dumnezeu şi de a deschide şi închide porţile curţilor Templului (1 Cronici 9,17-19; 26,12-19).

Cântăreţii. De obicei cântăreţii şi leviţii rânduiţi să-i ajute pe preoţi nu păzeau Templul. În condiţiile speciale de acum, Neemia a dat acestor două grupe sarcina suplimentară de a face de pază pe zidurile şi la porţile cetăţii.


2 Am poruncit fratelui meu Hanani și lui Hanania, căpetenia cetățuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulți prin credincioșia și prin frica lui de Dumnezeu,

Fratelui meu, Hanani. Vezi la cap. 1,7. Era potrivit cu practica orientală ca Neemia să-l numească pe Hanani unul dintre cei doi primari ai cetăţii Ierusalim. Loialitatea lui faţă de Neemia era sigură. Refaia şi Şalum răspundeau de districtele îndepărtate şi de suburbiile Ierusalimului (cap. 3,9.12).

Hanania. Numele de Hanania reapare deseori (Ezra 10,28; Neemia 3,8; 10,23; 12,12.41), dar este greu de spus dacă este vorba de o singură persoană sau de mai multe. Acest Hanania, însă, pare să fi fost o persoană deosebită de cele pomenite în altă parte. Neemia i-a dat o poziţie de încredere datorită caracterului său, deoarece "întrecea pe mulţi" ca om credincios şi temător de Dumnezeu.

Căpetenia cetăţuii. [Cârmuitor al palatului, KJV.] Probabil fortăreaţa Templului (vezi la cap. 2,8).


3 și le-am zis: „Să nu se deschidă porțile Ierusalimului înainte de căldura soarelui, și ușile să fie închise cu încuietorile, în fața voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.”

Înainte de căldura soarelui. [Până nu s-a încins soarele, KJV.] Porţile cetăţilor erau de obicei deschise la răsăritul soarelui, dar în timpul acestei perioade critice era necesară luarea de măsuri suplimentare de pază. De aceea porţile nu trebuia să fie deschise decât dimineaţa târziu, când toate gărzile erau la postul lor.

Uşile să fie închise. Timpul pentru închiderea porţilor nu e dat. Expresia explicativă "în faţa voastră" ["în timp ce ei stau", KJV] înseamnă probabil că porţile urmau să fie închise şi zăvorâte înainte ca gărzile să se retragă.

Să facă de strajă. Semnificaţia ultimei părţi a v. 3 este că, în timpul nopţii, când porţile erau închise, locuitorii Ierusalimului urmau să fie atenţi şi pregătiţi să răspundă unui eventual atac.

Fiecare la locul lui. [Fiecare la straja lui, KJV.] Această expresie vorbeşte despre un anume tip militar regulat de organizare. Gărzile erau împărţite pe străji, fiind de serviciu un anumite număr de ore în fiecare zi şi în timpul nopţii.


4 Cetatea era încăpătoare și mare, dar popor era puțin în ea, și casele nu erau zidite.

Casele nu erau zidite. Aceasta nu vrea să spună că nu existau deloc case, întrucât cetatea fusese repopulată de 90 de ani. Înseamnă că în raport cu mărimea cetăţii, relativ puţine case fuseseră reclădite şi că mai era încă mult spaţiu neocupat pe care urma să se zidească case. Când Neemia a venit la Ierusalim, el a găsit Templul refăcut, dar cea mai mare parte a cetăţii era încă în ruine. Noul stat era fundamental agricol şi funcţionase fără o capitală reală. Acum cetatea avea ziduri şi era sigură de locuit şi potrivită pentru a fi capitală. Problema care-l preocupa pe Neemia era să-i facă pe oameni să locuiască în cetate şi să aibă grijă ca aceştia să aibă adăpost.


5 Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gândul să adun pe mai mari, pe dregători și poporul, ca să-i număr. Am găsit o carte cu spițele de neam ale celor ce se suiseră întâi din robie și am văzut scris în ea cele ce urmează.

Mi-a pus în inimă. Privind terenurile neocupate din interiorul zidurilor cetăţii, Neemia s-a gândit ce ar fi trebuit să facă pentru a îndrepta situaţia. S-a simţit îndemnat să facă un recensământ al populaţiei, care ar fi oferit informaţii despre populaţia aproximativă a cetăţilor şi satelor. Dar datele lui s-ar fi putut determina de asemenea care oraşe şi districte puteau mai mult să-şi permită să contribuie la repopularea Ierusalimului. Un astfel de recensământ, potrivit uzanţei iudaice, se făcea pe familii (vezi Numeri 1,17-47; 1 Cronici 21,5.6).

Am găsit o carte. [Am găsit un registru, KJV.] Adică a exilaţilor care veniseră din Babilon sub conducerea lui Zorobabel şi Iosua (Ezra 2). Neemia a inclus o copie a acestui registru în memoriile lui, păstrând în felul acesta două copii, una în Ezra 2,1-70 şi cealaltă în Neemia 7,6-73.

Cele două liste sunt aproape identice, prezentând diferenţe minore (vezi la Ezra 2,2). Despre comentariile privind numele din lista lui Neemia, vezi la numele acestea din Ezra 2,1-70. Aici vor fi luate în discuţie doar variaţiile mai importante.


6 Iată pe cei din țară care s-au întors din robie, din aceia pe care îi luase robi Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și care s-au întors la Ierusalim și în Iuda, fiecare în cetatea lui.
7 Au plecat cu Zorobabel: Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilșan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaților din poporul lui Israel:

Nahamani. La cele unsprezece nume date în Ezra 2,2, aici este adăugat cel al lui Nahamani. Mai sunt uşoare deosebiri în ortografierea numelor: Azaria în loc de Seraia, Raamia în loc de Reelaia, Misperet în loc de Miţpar etc. Cei mai mulţi comentatori explică variaţiile admiţând erori de transcriere. Dar aceste diferenţe pot fi tot atât de bine explicate pe temeiul faptului că o listă a fost făcută în Babilon, înainte de pornirea caravanei spre Iudea, în timp ce a doua este o copie a unei liste făcute mai târziu în Palestina.


8 fiii lui Pareoș, două mii o sută șaptezeci și doi;
9 fiii lui Șefatia, trei sute șaptezeci și doi;
10 fiii lui Arah, șase sute cincizeci și doi;
11 fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua și ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece;
12 fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru;
13 fiii lui Zatu, opt sute patruzeci și cinci;
14 fiii lui Zacai, șapte sute șaizeci;
15 fiii lui Binui, șase sute patruzeci și opt;
16 fiii lui Bebai, șase sute douăzeci și opt;
17 fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci și doi;
18 fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șapte;
19 fiii lui Bigvai, două mii șaizeci și șapte;
20 fiii lui Adin, șase sute cincizeci și cinci;
21 fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci și opt;
22 fiii lui Hașum, trei sute douăzeci și opt;
23 fiii lui Bețai, trei sute douăzeci și patru;
24 fiii lui Harif, o sută doisprezece;
25 fiii lui Gabaon, nouăzeci și cinci;

Gabaon. Pentru Gabaon, Ezra 2,20 foloseşte Ghibar, un nume de-altfel necunoscut. Ghibar poate fi o variantă a numelui sau o eroare de scriere. Dar Gabaon este de preferat.


26 oamenii din Betleem și din Netofa, o sută optzeci și opt;
27 oamenii din Anatot, o sută douăzeci și opt;
28 oamenii din Bet-Azmavet, patruzeci și doi;
29 oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira și din Beerot, șapte sute patruzeci și trei;
30 oamenii din Rama și din Gheba, șase sute douăzeci și unu;
31 oamenii din Micmas, o sută douăzeci și doi;
32 oamenii din Betel și din Ai, o sută douăzeci și trei;
33 oamenii din celălalt Nebo, cincizeci și doi;
34 fiii celuilalt Elam, o mie două sute cincizeci și patru;
35 fiii lui Harim, trei sute douăzeci;
36 fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci și cinci;
37 fiii lui Lod, lui Hadid și lui Ono, șapte sute douăzeci și unu;
38 fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci.
39 Preoți: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua, nouă sute șaptezeci și trei;
40 fiii lui Imer, o mie cincizeci și doi;
41 fiii lui Pașhur, o mie două sute patruzeci și șapte;
42 fiii lui Harim, o mie șaptesprezece.
43 Leviți: fiii lui Iosua și lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, șaptezeci și patru.

Lui Iosua. Textul paralel din Ezra 2,40 pare să ofere o variantă mai bună a textului din Neemia 7,43 (vezi şi Ezra 3,9). Pasajul de aici ar trebui probabil să spună: "Iosua şi Cadmiel din fiii lui Hodeva". Acest strămoş al lui Iosua şi Cadmiel apare sub cele trei forme de Hodavia (Ezra 2,40) şi Iuda (Ezra 3,9).


44 Cântăreți: fiii lui Asaf, o sută patruzeci și opt.
45 Ușieri: fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, o sută treizeci și opt.
46 Slujitori ai Templului: fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,
47 fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon,
48 fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai,
49 fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar,
50 fiii lui Reaia, fiii lui Rețin, fiii lui Necoda,
51 fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah,
52 fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefișim,
53 fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur,
54 fiii lui Bațlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harșa,
55 fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,
56 fiii lui Nețiah, fiii lui Hatifa.
57 Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida,
58 fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel,
59 fiii lui Șefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Hațebaim, fiii lui Amon.
60 Toți slujitorii Templului și fiii robilor lui Solomon: trei sute nouăzeci și doi.
61 Iată pe cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harșa, din Cherub-Adon și din Imer, și care n-au putut să-și arate casa părintească și neamul, ca dovadă că erau din Israel.
62 Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, șase sute patruzeci și doi.
63 Și dintre preoți: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, galaaditul, și a fost numit cu numele lor.
64 Și-au căutat cartea spițelor neamului lor, dar n-au găsit-o. De aceea au fost dați afară din preoție,
65 și dregătorul le-a spus să nu mănânce din lucrurile preasfinte până nu va întreba un preot pe Urim și Tumim.
66 Adunarea întreagă era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de inși,
67 afară de robii și roabele lor, în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci și cinci de cântăreți și cântărețe.
68 Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de catâri,
69 patru sute treizeci și cinci de cămile și șase mii șapte sute douăzeci de măgari.
70 Mulți din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veșminte preoțești.

Dregătorul a dat. [Tirşata a dat, KJV.] Dregătorul a dat (vezi la Ezra 2,63). Aceasta e o informaţie suplimentară faţă de cele din Ezra 2,68.69. În lista anterioară, darul lui Zorobabel nu e înregistrat separat de cel al celorlalţi capi de familie. Raportul din lista lui Neemia e mai detaliat şi poate mai exact decât cel dat în cealaltă copie.


71 Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici de aur și două mii două sute de mine de argint.
72 Celălalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint și șaizeci și șapte de veșminte preoțești.
73 Preoții și leviții, ușierii, cântăreții, oamenii din popor, slujitorii Templului și tot Israelul s-au așezat în cetățile lor.