1 Iată preoții și leviții care s-au întors cu Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,

Preoţii şi Leviţii. Lista prezentată în v. 1-9 este clară în comparaţie cu două liste paralele, aceea a familiilor preoţeşti al căror sigiliu a fost pus pe legământ (cap. 10,2-8) şi aceea a căpeteniilor cetelor preoţeşti sub marele preot Ioiachim (cap. 12,12-25). Numărul de nume diferă uşor de la listă la listă, după cum diferă şi numele şi ordinea în care apar. Faptul că ele sunt nume de familii este evident din lista a treia.

Printr-o comparaţie a celor două liste din cap. 12 (coloanele 2, 3, 4) se pare că numele căpeteniei casei lui Miiamin şi atât al casei, cât şi al căpeteniei casei lui Hatuş lipsesc din lista a doua. În alte privinţe, cele două liste corespund atât ca număr, cât şi ca ordine în care apar. Totuşi

o comparaţie a celor două liste din cap. 12 cu aceea din cap. 10 prezintă mari diferenţe. Dintre cele 22 de nume date în cap. 12,1-7 (21 de nume în v. 12-21), 15 (14 în vers. 12-21) marcate cu un asterisc (*) apar şi în cap. 10. Dar Paşhur, Malchia, Obadia, Daniel, Baruc şi Meşulam din cap. 10 lipsesc în cap. 12. Unii comentatori au căutat să explice deosebirile, presupunând că o parte dintre preoţi au refuzat să semneze din cauza măsurilor stricte ale lui Ezra şi Neemia. Sugestia aceasta ar fi de conceput dacă doar 15 capi de familii preoţeşti ar fi semnat în loc de 21. Deci, întrucât alte 6 nume apar în locul celor 6 lipsă, nu acesta pare să fie motivul. Motivul pentru deosebiri este probabil distanţa în timp dintre cele două liste. Lista din cap. 12,1-7 datează de pe vremea lui Zorobabel, aceea din cap. 12,12-21 de pe marelui preot Ioiachim, care probabil a deţinut slujba în ultima parte a domniei lui Dariu I, în timp ce aceea a cap. 10 datează de pe vremea lui Artaxerxe I. LISTELE NUMELOR PREOŢEŞTI DIN NEEMIA 10 ŞI 12 Neemia 10,2-8

Pe vremea lui Neemia

(c. 444 î.Hr.)

Neemia 12,1-7 Vremea lui Zorobabel

(c. 536 î.Hr.)

Neemia 12,12-21 Vremea lui Ioiachim

(c. 490 î.Hr.)Preoţi semnatari ai legământului Căpetenii ale caselor preoţeşti Case preoţeşti

Căpetenii ale caselor preoţeşti


2 Amaria, Maluc, Hatuș,
3 Șecania, Rehum, Meremot,
4 Ido, Ghinetoi, Abia,
5 Miiamin, Maadia, Bilga,
6 Șemaia, Ioiarib, Iedaia,
7 Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceștia au fost căpeteniile preoților și a fraților lor, pe vremea lui Iosua.
8 Leviți: Iosua, Binui, Cadmiel, Șerebia, Iuda, Matania, care cârmuia împreună cu frații săi cântarea laudelor;

Leviţii. Dintre toţi cei amintiţi aici, numai Matania nu a semnat legământul din cap. 10 (vezi cap. 10,9-13). Şerebia şi Iosua (fiul lui Cadmiel) sunt din nou amintiţi în calitate de căpetenii ale grupelor levitice din cap. 12,24. Numele Iuda nu apare în nici o altă listă a leviţilor, în cărţile lui Ezra şi Neemia, şi poate că stă în locul lui Hoadia (cap. 10,10). Matania este probabil acelaşi cu Matania din cap. 11,17, care a condus prima grupă corală.


9 Bacbuchia și Uni, care își împlineau slujbele lângă frații lor.

Bacbuchia. Celălalt conducător muzical, menţionat în cap. 11,17. Numele nu mai apare în altă parte, în rapoartele acestui timp. Lângă. [Faţă în faţă, KJV.] Cele două coruri (vezi cap. 11,17) pare să fi fost aranjate în aşa fel încât să stea faţă în faţă, atunci când cântau.


10 Iosua a născut pe Ioiachim, Ioiachim a născut pe Eliașib, Eliașib a născut pe Ioiada,

Iosua. Vezi la Ezra 2,2. Versetele 10.11 prezintă genealogia marilor preoţi din timpul lui Zorobabel până la vremea redactării cărţii lui Neemia. Genealogia este probabil inserată aici ca un inel de legătură între listele leviţilor, pentru a explica afirmaţiile cu privire la datele alcătuirii lor, date indicate de numele marilor preoţi respectivi. Lista din v. 1-9 este de pe vremea lui Iosua, aceea din

v. 12-21, de vremea lui Ioiachim.

Ioiachim. Menţionat doar aici şi în v. 12.26. Întrucât el a fost mare preot între Iosua, care trăia încă pe timpul lui Dariu I (Ezra 5,2), şi Eliaşib, mare preot pe timpul lui Neemia (Neemia 3,1; 13,4 etc.), Ioiachim pare să fi slujit ca mare preot în cursul ultimei părţi a domniei lui Dariu I şi sub Xerxe, poate până în primii ani ai lui Artaxerxe I.

Eliaşib. Marele preot oficiant de pe timpul lui Neemia (vezi la cap. 3,1). Ioiada. Mare preot între perioada cât a fost guvernator Neemia şi anul 410 î.Hr., când Iohanan este atestat ca mare preot (vezi p. 80, 372).


11 Ioiada a născut pe Ionatan, și Ionatan a născut pe Iadua.

Ionatan. Sau un alt nume al lui Iohanan (vezi v. 22.23) sau urmarea unei erori a scribului. Iohanan e confirmat de papirusurile elefantine ca mare preot în 410 î.Hr. (vezi p. 80, 372), probabil şi în 407 când au fost scrise papirusurile ce conţin numele lui.

Iosif Flavius care vorbeşte de el ca Jannaeus (Ioan), spune că el l-a omorât pe propriul său frate, Isus (Ieşua sau Ioşua), în Templu, când Ieşua a căutat să-i ia slujba de mare preot, influenţându-i pe perşi. Aceasta, la rândul lui, a dat prilej lui Bagoas, generalul lui Artaxerxe II (Mnemon) să ia măsuri aspre împotriva iudeilor (Antiquities, xi, 7, 1). Această informaţie s-ar putea să fie corectă, deoarece papirusurile elefantine dau numele guvernatorului persan de pe timpul lui Iohanan ca fiind Bigvai, echivalentul persan al numelui grecesc Bagoas sau Bagoses.

Iadua. Vezi p. 372. Doar dacă această listă omite o generaţie sau două (vezi la vers. 1), Iadua din timpul lui Alexandru, menţionat de Iosif Flavius (Antiquities xi 8, 4. 5) a fost probabil o altă persoană, poate un fiu sau un nepot al acestui Iadua.


12 Iată, care erau pe vremea lui Ioiachim, preoții, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania;

Preoţii. În ceea ce priveşte vers. 12-21, vezi la vers. 1.


13 pentru Ezra, Meșulam; pentru Amaria, Iohanan;
14 pentru Meluchi, Ionatan; pentru Șebania, Iosif;
15 pentru Harim, Adna; pentru Meraiot, Helcai;
16 pentru Ido, Zaharia; pentru Ghineton, Meșulam;
17 pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin și Moadia, Piltai;
18 pentru Bilga, Șamua; pentru Șemaia, Ionatan;
19 pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi;
20 pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber;
21 pentru Hilchia, Hașabia; pentru Iedaia, Netaneel.
22 Pe vremea lui Eliașib, lui Ioiada, lui Iohanan și lui Iadua, leviții, capi de familii, și preoții au fost scriși sub domnia lui Darius, persanul.

Eliaşib. Despre marii preoţi menţionaţi aici, vezi la vers. 10.11.

Dariu Persanul. "Domnia lui Dariu" pare să fie punctul terminus al diferitelor liste de slujbaşi ecleziastici daţi de autorul cărţii. Dariu din acest verset este Dariu II (424/23-405/04 î.Hr.) sau Dariu III, ultimul monarh persan (336-331 î.Hr.), care a fost învins de Alexandru cel Mare. Cei mai mulţi comentatori îl identifică pe "Dariu Persanul" cu Dariu III, susţinând că Iadua al lui Iosif Flavius (Antiquities xi 8. 4, 5) este Iadua din Neemia 12,11.22. Dar este puţin probabil că Iadua al lui Iosif Flavius trebuie să fie identificat cu Iadua din Neemia 12,11 (vezi p. 372). E mult mai probabil că "Dariu Persanul" este Dariu II. Faptul că termenul acesta nu este dovadă pentru un autor târziu al cărţii lui Neemia, aşa cum s-a susţinut uneori, reiese din folosirea aceluiaşi termen de către Herodot (ii, 110, 158).


23 Fiii lui Levi, capi de familii, au fost scriși în cartea Cronicilor până pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliașib.

Cartea Cronicilor. Documentul în care a fost cuprinsă iniţial lista leviţilor. Cartea aceasta a fost o înregistrare zilnică a evenimentelor de importanţă naţională şi o continuare a analelor anterioare ale regatului.


24 Căpeteniile leviților, Hașabia, Șerebia și Iosua, fiul lui Cadmiel, și frații lor împreună cu ei, stând unii în fața altora, erau însărcinați să mărească și să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu.

Căpeteniile Leviţilor. Numele Haşabia, Şerebia, Iosua şi Cadmiel apar deseori ca fiind ale căpeteniilor ordinelor levitice, primele două în Ezra 8,18.19 şi Neemia 10,11.12; ultimele două în Ezra 2,40 şi Neemia 10,9; 12,8.

Fiul lui. Ebr. ben. Acesta ar trebui probabil redată Binnuy, Binui din v. 8 (vezi Ezra 8,33; Neemia 3,24; 10,9). Ezra 2,40 şi 10,9 (cf. Neemia 12,8) par să facă posibil ca Iosua să fie "fiul lui" Cadmiel.

Rânduiala lui David. Compară cu 1 Cronici 15,16; 23,5; 25,3.

Omul lui Dumnezeu. Titlul acesta nu e aplicat des la David, dar apare din nou în Neemia 12,36, precum şi în 2 Cronici 8,14. Cronicile poate au fost scrise de acelaşi autor ca Ezra şi Neemia (vezi introducerea la Cronici).

Stând unii în faţa altora. Această expresie este folosită cu privire la străjile de la porţi, în 1 Cronici 26,16. Aici e folosită pentru a descrie poziţia cetelor de cântăreţi la serviciul de închinare, probabil indicând faptul grupele erau aranjate faţă în faţă şi cântau răspunzând una alteia.


25 Matania, Bacbuchia, Obadia, Meșulam, Talmon și Acub, ușieri, făceau de strajă la cămările de la porți.

Matania, Bacbuchia, Obadia. Matania şi Bacbuchia sunt amintiţi în cap. 11,17, în calitate de conducători a două coruri. Cu ei era Abda (o variantă de ortografie pentru Obadia). Dificultatea aparentă a înscrierii lor aici, printre "uşieri", dispare când cele trei nume sunt considerate ca aparţinând în mod clar v. 24 (vezi la v. 4).

Meşulam, Talmon şi Acub. Căpeteniile păzitorilor porţilor. Ultimele două nume apar ca atare atât în Ezra 2,42, cât şi în Neemia 11,19, chiar şi în 1 Cronici 9,17. Potrivit acestora, erau numele vechi ale păzitorilor leviţi ai porţilor.

Cămările. [Pragurile, KJV.] Mai precis "tezaurele", ca în KJV margine sau "cămări" (RSV). "Uşierii" reprezentau poliţia Templului şi de aceea păzeau cămările şi tezaurul Templului. Acestea se poate să fi fost în imediata vecinătate a porţilor, aşa cum consideră unii comentatori.


26 Ei trăiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, și pe vremea lui Neemia, dregătorul, și pe vremea preotului și cărturarului Ezra.

Ei trăiau pe vremea. Cu v. 26 se încheie cele două liste din v. 12-21 şi 24.25.


27 La sfințirea zidurilor Ierusalimului au chemat pe leviți din toate locurile în care locuiau și i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfințirea și sărbătoarea cu laude și cântări, în sunet de chimvale, lăute și harpe.

Sfinţirea. Evenimentele raportate în v. 27-43 trebuie să fi avut loc la scurt timp după terminarea zidului şi nu după mulţi ani, cum sugerează unii. De aceea, documentul acesta, ca şi altele din Neemia, nu este redat în ordine cronologică.

Aceasta este prima descriere din Biblie a sfinţirii unui zid de cetate. Nu se ştie dacă a avut loc cândva în Israel o altă ceremonie de felul acesta. Erau sfinţite case (Deuteronom 20,5), cum a fost şi templul (1 Regi 8; Ezra 6,16). Acelaşi lucruri se poate să se fi făcut şi cu un zid de cetate sau cu clădiri publice. Când marele preot şi preoţii lui asociaţi au terminat partea lor din zid, ei "au sfinţit-o" imediat (Neemia 3,1), probabil în cazul unei ceremonii şi, făcând aşa, poate că l-au inspirat pe Neemia să plănuiască o ceremonie corespunzătoare de sfinţire a întregului zid, la terminarea lui. Un astfel de act punea întregul zid sub protecţia divină, ca recunoaştere a faptului că zidurile şi întăriturile sunt nefolositore dacă nu le apără Dumnezeu Însuşi (vezi Zaharia 2,5).

Alăute. [Psalterii, KJV.] Ebr. nebalim, un fel de harpă. Era probabil portabilă şi avea cutia de rezonanţă în partea de sus, ca harpele zugrăvite în basoreliefuri asiriene (vezi p. 32). Aceasta este în conformitate cu o explicare a cuvântului nebel, dată de Ieronim. Harpele egiptene erau mai mari şi aveau cutia de rezonanţă în partea de jos a instrumentului (vezi p. 32).

Arfe. Ebr. kinnoroth. Un knnor era mai degrabă o liră decât o harpă.


28 Fiii cântăreților s-au strâns din împrejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului,

Satele slujitorilor Templului. [Satele Netophathi, KJV.] Netofah a fost identificat cu locul numit Khirbet Bedd Faluh, la aprox. 5,6 km sud-est de Betleem.


29 din Bet-Ghilgal și din ținutul Ghebei, și din Azmavet; căci cântăreții își zidiseră sate împrejurul Ierusalimului.

Bet-Ghilgal. [Casa lui Ghilgal, KJV.] Ebr. Beth-haggilgal, o cetate, în general, identificată cu Ghilgalul din Iosua 15,7, cam la mijlocul distanţei dintre Ierihon şi Iordan (vezi la Iosua 15,7).

Din ţinutul Ghebei şi din Azmavet. Vezi la Ezra 2,26.24. Toate cetăţile menţionate în Neemia 12,28.29 erau situate aproape de Ierusalim, iar cântăreţii care le clădiseră puteau fi convenabil amplasaţi acolo pentru a participa la slujbele Templului.


30 Preoții și leviții s-au curățat și au curățat și pe popor, porțile și zidul.

Curăţit. Vezi Ezra 6,20 cu privire la curăţirea preoţilor şi a leviţilor. Lucrurile neînsufleţite puteau şi ele să fie întinate (Levitic 14,34-53; Deuteronom 23,14). În cazul în care zidul sau porţile ar fi fost necurate din punct de vedere ceremonial, se cerea ca şi ele să treacă printr-o curăţire după Lege, înainte de ceremonia dedicării.


31 Am suit pe zid pe căpeteniile lui Iuda și am făcut două coruri mari. Cel dintâi a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre poarta gunoiului.

Două coruri mari. [Două cete mari, KJV.] Neemia a poruncit ca toţi conducătorii naţiunii, atât civili, cât şi ecleziastici, să se urce pe zid. Acolo i-a despărţit în două cete, fiecare alcătuită atât din cler, cât şi din laici. Pe una dintre ele a pus-o sub conducerea lui Ezra (v. 36) şi el a luat conducerea celeilalte (v. 38). Punctul de adunare pare să fi fost Poarta văii -între Poarta gunoiului şi Turnul cuptoarelor - deoarece ceata lui Ezra a mers către Poarta gunoiului, primul reper menţionat, în timp ce grupa lui Neemia a trecut mai întâi de Turnul cuptoarelor (v. 31.38). Despre amplasarea posibilă a Porţii văii, vezi la cap. 2,13. Ceata lui Ezra a mers către colţul de sud-est al Ierusalimului şi, după ce a trecut de Poarta gunoiului şi de Poarta izvorului, a mers înainte pe creasta zidului de răsărit, trecând de Poarta apei. Ceata lui Neemia a luat-o spre nord şi a depăşit pe rând Turnul cuptoarelor, Zidul lat, Poarta lui Efraim, Poarta veche, Poarta Paştelui, Turnurile Hananeel şi Mea, Porţile oilor şi temniţei. Între Poarta Temniţei şi Poarta Apei se pare cele două grupe s-au întâlnit şi de acolo au intrat în Templu. Despre topografia zidului şi a porţilor, vezi la cap. 2,13-15; 3,1-32, cum şi la nota suplimentară de la cap. 3.


32 În urma acestui cor mergeau Hosea și jumătate din căpeteniile lui Iuda:

Hosea. Poate Hosea din cap. 10,23, care a pecetluit legământul.

Jumătate din căpeteniile. Cealaltă jumătate era cu Neemia (v. 40).


33 Azaria, Ezra, Meșulam,

Azaria, Ezra, Meşulam. "Şi" [KJV] care precede pe Azaria ar trebui să fie tradus "chiar" sau "anume", şi întregul verset ar suna astfel: "Anume Azaria, care este Ezra, şi Meşulam" (vezi cap. 10,2.7). Acest Ezra ar trebui să fie deosebit de Ezra, conducătorul cetei, menţionat în cap. 12,36.


34 Iuda, Beniamin, Șemaia și Ieremia,

Iuda, Beniamin. Pare să fie vorba de anumiţi oameni care aparţineau acestor seminţii.

Şemaia şi Ieremia. Reprezentanţi a încă două familii preoţeşti (vezi cap. 10,2.8; 12,1.6).


35 unii din fiii preoților cu trâmbițe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Șemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,

Cu trâmbiţe. Fiecare procesiune era însoţită de o grupă de preoţi care suna din trâmbiţe (v. 41), conducătorul cetei lui Ezra fiind Zaharia, un urmaş al lui Asaf. Cu el erau opt trâmbiţaşi, enumeraţi în v. 36.


36 și frații săi, Șemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda și Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea lor.

Instrumentele de muzică. Vezi Numeri 12,27; cf. 2 Cronici 29,26; 1 Cronici 15,16; 23,5; Ezra 3,10.

Cărturarul Ezra. Ezra era conducătorul întregii cete. El se întorsese din Babilon cu 13 ani înainte de Neemia (Ezra 7; Neemia 2,1) şi e amintit şi drept conducător spiritual al poporului în timpul ceremoniilor din luna a 7-a (Neemia 8,1-15).


37 La poarta izvorului s-au suit drept înainte pe treptele cetății lui David, pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, până la poarta apelor, spre răsărit.

Poarta Izvorului. Vezi la cap. 2,14.

Drept înainte. Potrivit cu ebraica, "treptele" erau "în faţa lor". Când procesiunea a ajuns la Poarta izvorului, a urcat în Cetatea lui David pe treptele menţionate aici, s-a urcat din nou pe zid şi şi-a urmat drumul până la Poarta apei (vezi la cap. 3,26), care era deasupra Văii Chedron. Undeva mai sus de Poarta apei, grupa lui Ezra a întâlnit grupa lui Neemia. Împreună au intrat în curţile Templului.


38 Al doilea cor a pornit spre stânga. În urma lui veneam eu cu cealaltă jumătate din popor, pe zid. Trecând pe deasupra turnului cuptoarelor, au mers până la zidul cel lat;

AL doilea cor. [A doua ceată, KJV.] Această grupă era condusă de Neemia. Pornind de la Poarta văii (vezi la v. 31), ceata aceasta a mers întâi spre nord, trecând de Turnul cuptoarelor (vezi la cap. 3,11) şi de Zidul lat (vezi la cap. 3,8).


39 apoi pe deasupra porții lui Efraim, pe deasupra porții celei vechi, pe deasupra porții peștilor, pe deasupra turnului lui Hananeel și pe deasupra turnului Mea până la poarta oilor. Și s-au oprit la poarta temniței.

Porţii lui Efraim. Poarta aceasta care trebuie să fi fost amplasată între Zidul lat şi Poarta veche, nu e menţionată în descrierea construirii zidului din cap. 3. Fie nu a avut nevoie de reparaţii, fie partea din listă care o menţiona s-a pierdut din text. De la Poarta lui Efraim, procesiunea a continuat să înainteze pe creasta zidului "pe deasupra" porţilor - Poarta veche (vezi cap. 3,4), Poarta Paştelui (cap. 3,3), Turnurile lui Hananeel şi Mea şi Poarta oilor (cap. 3,1).

Poarta Temniţei. Ce s-a spus cu privire la Poarta lui Efraim se potriveşte şi la această poartă. Ea trebuie să fi fost amplasată în partea nordică a zidului de răsărit, la sud de Poarta oilor. Trecând de poarta aceasta, grupa lui Neemia trebuie să fi intrat în spaţiul Templului, aşa cum arată v. 40, poate prin Poarta Mifcad (vezi la cap. 3,31).


40 Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu; și tot așa și eu și dregătorii care erau cu mine,

Şi dregătorii. [Jumătate din dregători, KJV.] Compară cu v. 32.


41 și preoții, Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trâmbițe,

Preoţii. Cei şapte preoţi trâmbiţaşi corespund celor opt din grupa lui Ezra (vezi la v. 36).


42 și Maaseia, Șemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam și Ezer. Cântăreții și-au înălțat glasul, cârmuiți de Izrahia.

Maaseia. Rolul lui Maaseia şi al celor şapte bărbaţi amintiţi aici nu este clar.


43 În ziua aceea, s-au adus multe jertfe și a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau și femeile și copiii, și strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe.

Multe jertfe. De pe vremea lui David se împământenise obiceiul să se aducă multe jertfe la consacrarea clădirilor importante (1 Regi 8,5; Ezra 6,17; cf. 2 Samuel 6,17; 24,25). Astfel, Neemia a respectat un obicei stabilit.

Femeile. Femeile iudee nu sunt deseori amintite în Biblie ca luând parte la festivităţi publice. O altă singură ocazie în care se raportează că femeile au luat parte la o celebrare generală a fost la Marea Roşie, sub conducerea Mariei (Exod 15,20).

Se auzeau până departe. Vezi Ezra 3,13; cf. 1 Regi 1,40; 2 Regi 11,13.


44 În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade și zeciuieli. Ei au fost însărcinați să adune în ele, din ținutul cetăților, părțile hotărâte de Lege preoților și leviților. Căci Iuda se bucura că preoții și leviții erau la locul lor,

S-au rânduit oameni. Avându-se în vederea faptul că naţiunea făgăduise să fie credincioasă în aducerea zecimilor şi darurilor (cap. 10,32-37), s-au luat acum măsuri pentru administrarea veniturilor aşteptate ale Templului. Întrucât zecimile şi darurile erau aduse în produse - cereale, vin, untdelemn etc. (vezi cap. 13,5) - a fost nevoie de încăperi spaţioase pentru depozitare, cu oameni care să aibă răspunderea lor.

Iuda se bucura. Exista un spirit de armonie între laici şi cler şi fiecare contribuia bucuros.


45 păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu și a curățărilor. Cântăreții și ușierii își împlineau și ei slujbele, după rânduiala lui David și a fiului său Solomon.

Cântăreţii. Textul ebraic spune : "Şi ei [Leviţii] au îndeplinit slujba Dumnezeului lor şi slujba curăţirii, ca şi cântăreţii şi uşierii, după porunca lui David şi a fiului său, Solomon." (RSV). Cu privire la această poruncă a lui David şi a lui Solomon, compară cu 2 Cronici 8,14.


46 Căci odinioară, pe vremea lui David și a lui Asaf, erau căpetenii peste cântăreți și cântări de laudă și de mulțumire în cinstea lui Dumnezeu.

Pe vremea lui David şi lui Asaf. Versetul 46 explică expresia "după rânduiala lui David" din v.

45. Serviciul muzical, spune Neemia, împreună cu dispunerea personalului şi a cântărilor folosite, îşi aveau obârşia în zilele lui David şi a principalului său conducător de cântări, Asaf.


47 Tot Israelul a dat, pe vremea lui Zorobabel și Neemia, părțile cuvenite cântăreților și ușierilor, zi de zi; au dat leviților lucrurile sfințite, iar leviții au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfințite cuvenite lor.

Tot Israelul. Israel şi-a împlinit obligaţiile faţă de serviciul Templului în zilele lui Zorobabel şi a lui Neemia, aducând zecimea şi alte contribuţii datorate, aşa cum era cerut de Lege (vezi la Neemia 10,32-37 şi Numeri 18,29).