1 Trezește-te, trezește-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine niciun om netăiat împrejur sau necurat.

Trezeşte-te, trezeşte-te! Compară cap. 51,9.17.

Podoaba ta. [Veşmintele tale frumoase, KJV]. Adică veşmintele frumuseţii şi sfinţeniei (vezi Exod 28,2). Sionul fusese multă vreme într-o stare de umilire şi de obscuritate. Acum trebuia să se trezească şi să-şi reia locul de cinste şi de slavă (vezi p. 28-32).


2 Scutură-ți țărâna de pe tine, scoală-te și șezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ți legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului!

Ţarina. Vezi comentariul la cap. 3,26�

; comp. cap. 47,1. Sionul trebuia să schimbe movila de ţărână cu scaunul de domnie, o viaţă de exil cu una de splendoare regală.


3 Căci așa vorbește Domnul: „Fără plată ați fost vânduți și nu veți fi răscumpărați cu preț de argint.”

Aţi fost vânduţi. Iudeii se vânduseră în slujba răului şi drept urmare suferiseră din partea vecinilor lor păgâni, Asirienii, pe timpul lui Isaia, şi mai urmau să fie captivi ai Babilonului. Târgul fusese într-adevăr făcut cu miopie, deoarece prin acesta dăduseră virtutea, onoarea, libertatea şi pacea în schimbul călcării de lege, dezonoarei, robiei şi vărsării de sânge. Vezi Romani 6,16.

Fără plată. În izbăvirea lui Israel de sub apărarea naţiunilor înconjurătoare, Isaia vede o făgăduinţă a eliberării în cele din urmă de sub stăpânirea păcatului. După cum Cir trebuia să elibereze poporul lui Dumnezeu din Babilon (cap. 44,28 la 45,13), tot aşa Hristos urma să-l elibereze din robia păcatului (Romani 3,24; 1Petru 1,18.19). Dumnezeu nu era obligat să plătească un preţ de răscumpărare, nici domnului răului şi nici naţiunilor care îi ţineau în captivitate.


4 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Odinioară, poporul Meu s-a coborât să locuiască pentru o vreme în Egipt; apoi asirianul l-a asuprit fără temei.

Să locuiască pentru o vreme în Egipt. Evreii se colonizaseră în Egipt la invitaţia lui Faraon. Greutăţile la care i-au supus egiptenii au fost neprovocate.

Asirianul. Aceasta se referă probabil la împăraţi asirieni ca Tiglat–pileser III şi Sanherib. Asirienii nu avuseseră motiv să-i trateze pe evrei aşa cum au făcut-o. Purtarea lor era determinată de cruzime şi lăcomie. Uneori, însă, scriitorii biblici folosesc termenii Asiria şi asirian într-un înţeles larg pentru a-i include şi pe babilonieni (vezi comentariul la Ezra 6,22).


5 Și acum, ce am să fac aici – zice Domnul – când poporul Meu a fost luat pe nimic? Asupritorii lui strigă de bucurie – zice Domnul – și cât e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu.

Batjocorit. Fiind în stare să asuprească poporul evreu, păgânii au crezut că zeii lor trebuie să fie mai tari ca Iehova. Aceasta i-a făcut să-L dispreţuiască şi să-L ocărască chiar pe adevăratul Dumnezeu.


6 De aceea poporul Meu va cunoaște Numele Meu; de aceea va ști în ziua aceea că Eu vorbesc și zic: „Iată-Mă!”

Va cunoaşte Numele Meu. A cunoaşte Numele lui Dumnezeu însemnează a înţelege voia Lui şi a te încrede în El (Psalmi 9,10; 91,14).


7 Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărățește!”

Ce frumoase. Nu există solie mai îmbucurătoare ca aceea a eliberării şi a păcii. Pentru iudeii care se aflau sub un jug străin, nimic nu le putea aduce o mai mare bucurie ca asigurarea că ceasul eliberării lor era aproape. Pavel aplică aceste cuvinte ale lui Isaia la proclamarea soliei Evangheliei (Romani 10,15). Eliberarea, prezisă aici, era mai întâi aceea a Israelului literal de naţiunea care-l asuprea (vezi comentariul la Isaia 40,1; 22,28 la 45,13), şi apoi eliberarea mai mare de păcat şi de tot răul prin Robul suferind (vezi comentariul la cap. 41,8; 42,1) din cap. 53, adică, Mesia. Trebuie să observăm că cap. 52,7-15 constituie o introducere la cap. 53.

Veşti bune. Adică Evanghelia (vezi comentariul la Marcu 1,1; 2,10).

Dumnezeul tău împărăţeşte! Dumnezeu încă conduce treburile pământului (vezi comentariul la Daniel 4,17) în ciuda aparenţei contrariului. Puterea Lui de a-Şi elibera poporul, şi mai târziu triumful Evangheliei dovedeşte că El, nu Satana este Cel care împărăţeşte (vezi Apocalips 11,15).


8 Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.

Străjerilor tăi. Străjerii spirituali de pe zidurile Sionului se bucură laolaltă la apropierea solului care duce vestea liberării.

Cu ochii lor. [Ochii către ochi, KJV]. Adică faţă către faţă, aşa cum este redată aceeaşi expresie ebraică în Numeri 14,14. (KJV). Compară Numeri 12,8 gură către gură (vezi şi 1Corinteni 13,12). Din turnurile lor de veghere santinelele Îl văd pe Domnul aproape întorcându-Se să domnească (Isaia 52,7).

Se întoarce Domnul în Sion. LXX-a şi sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă cu îndurare.


9 Izbucniți cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și răscumpără Ierusalimul.

Izbucniţi. Vezi comentariul la v. 7.


10 Domnul Își descoperă brațul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor; și toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. –

Îşi descopere. Puterea lui Dumnezeu a fost manifestată aducându-i poporului Său biruinţa asupra vrăjmaşilor lor (vezi Psalmi 98,1.2; comp. Ezra 4,7).


11 Plecați, plecați, ieșiți din Babilon! Nu vă atingeți de nimic necurat! Ieșiți din mijlocul lui! Curățați-vă, cei ce purtați vasele Domnului!

Plecaţi. Adică, din Babilon (vezi comentariul la cap. 48,20). Isaia priveşte din nou înainte la momentul readucerii din Babilon. Compară invitaţiile de a ieşi din Babilonul mistic (Apocalips 18,1-4).

Curăţiţi-vă. Din cauza nelegiuirii fusese hărţuit Israel de asirieni şi urma ca mai târziu să meargă în captivitate. Exilaţii care se întorceau vor fi un popor curat. Fără reforma inimii şi vieţii restaurarea fizică a lui Israel în patria lor urma să fie de mică valoare permanentă. Aceia care ies din Babilonul mistic trebuie să fie şi ei curaţi (Apocalips 18,4; 21,27; comp. 1Ioan 3,3).

Purtaţi vasele. Conducătorii lui Israel urmau să fie însărcinaţi cu transportul vaselor sacre ale Templului de la Babilon la Ierusalim (Ezra 1,7.8; 5,14.15; 6,5). Preoţii şi leviţii purtau în mod normal responsabilitatea tuturor lucrurilor care ţineau de Templu (Numeri 3,8.38). În special ei trebuia să se ţină curaţi de orice fel de întinăciune (Levitic 20,26; 21,1; 22,2.32). Conducătorii bisericii de azi au o răspundere foarte solemnă înaintea lui Dumnezeu de a da o pildă de vieţuire evlavioasă.


12 Nu ieșiți cu grabă, nu plecați în fugă, căci Domnul vă va ieși înainte și Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea. –

Cu grabă. Israeliţii fuseseră constrânşi să plece din Egipt cu grabă (Exod 12,33.39), dar nu trebuia să fie aşa cu reîntoarcerea din Babilon (vezi 2Cronici 36,22.23; Ezra 1,1-4). Deosebirea venea din faptul că Faraon nu era binevoitor (vezi comentariul la Exod 4,21), în timp ce Cir era (vezi Isaia 44,28 la 45,13; comp. PK 557).

Va ieşi înainte. Domnul pregătise inima lui Cir ca să emită decretul restaurării (cap. 44,28; 45,1-4.13; PK 557). La v. 12, sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă Dumnezeu al întregului pământ El va fi numit.

Vă va tăia calea. [Va fi ariegarda voastră, KJV]. Vezi comentariul la cap. 58,8.


13 „Iată, Robul Meu va propăși; Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus.

Iată, Robul Meu. Acestea cuvinte introduc o nouă secţiune care continuă până în cap. 53,12. Despărţirea în capitole ar trebui să vină între v. 12 şi 13 şi nu după v. 15, deoarece cap. 53,1 continuă firul ideii fără întrerupere. În această nouă secţiune Mesia apare ca Robul suferind (vezi comentariul la cap. 41,8; 42,1). Nicăieri în altă parte a Scripturii nu se găseşte o prezentare mai vie a naturii înlocuitoare şi a caracterului ispăşitor al morţii lui Hristos. A fost voia lui Dumnezeu ca lucrarea de restaurare care începea cu reîntoarcerea din captivitate să înainteze repede şi să atingă

o culme în venirea lui Mesia care prin jertfa Lui pe Golgota să aducă o eliberare din robia păcatului. Eliberarea din Babilon înlesnită de Cir care a biruit Babilonul (vezi comentariul la cap. 44,28; 45,1), prefigura eliberarea mai mare de sub stăpânirea păcatului înlesnită de biruinţa lui Hristos asupra puterilor întunericului şi morţii (vezi Coloseni 2,14.15; Apocalips 1,18).

Cu trecerea timpului, iudeii au pus un accent tot mai mare asupra acelor profeţii care arătau către triumful lui Israel asupra păgânilor (vezi p. 32, 33), până când ideea unei mântuiri literale şi materiale pentru Israel ca naţiune a eclipsat practic ideea prezentată aici de Isaia cu privire la Mesia ca Unsul care mai întâi trebuie să-i elibereze individual de sub puterea păcatului (vezi DA 30; vezi comentariul la Luca 4,19). Lui Israel nu îi trebuia atât un mare izbăvitor militar care să le aducă biruinţa asupra vrăjmaşilor lor exteriori, cât un Mesia care să le dea biruinţa asupra păcatului.

Va propăşi. La fel este redat acelaşi cuvânt ebraic în Ieremia 23,5 (KJV). Mesia, Robul suferind, va reuşi în misiunea Lui (vezi Filipeni 2,10.11).

Se va ridica, Se va înălţa. Mesia Se va smeri pe Sine, dar Dumnezeu Îl va înălţa sus de tot (Filipeni 2,6-10; vezi comentariul la Luca 14,11). Oamenii mari ai pământului se vor minuna că un om atât de neînsemnat după standardele omeneşti poate să aibă o influenţă atât de uimitor de mare asupra gândirii oamenilor, asupra vieţii lor şi asupra mersului istoriei (vezi Isaia 52,14.15). Astăzi nenumărate milioane de oameni consideră ca o cinste să fie recunoscuţi drept creştini.


14 După cum pentru mulți a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor –

A fost o pricină de groază.[Mulţi au rămas înmărmuriţi, KJV]. Oamenii rămân uimiţi ca Cineva atât de mult onorat ca Fiul lui Dumnezeu să se smerească de bună voie aşa cum a fost Hristos în misiunea Sa pe pământ. Isus şi-a înveşmântat divinitatea Sa cu natura omenească (vezi comentariul la Luca 2,48) pentru ca oamenii să poată fi atraşi către El, nu din cauza slavei exterioare, ci din cauza frumuseţii caracterului Său. Iudeii au fost uluiţi de faptul că cineva care nu pretindea mari onoruri ci trăia viaţa smerită pe care a trăit-o Isus, putea fi Mesia al profeţiei. Ei n-au văzut la El nici frumuseţe, nici slavă exterioară care să-i facă să le “placă de El (vezi comentariul la Isaia 53,2).

Înfăţişarea Lui. La reîntoarcerea Lui de la lupta cu Satana în pustia ispitirii, şi în cursul luptei mai mari cu puterile întunericului în Ghetsemani (DA 137, 689), Isus a fost atât de mult schimonosit la înfăţişare încât până şi prietenii Lui aproape că nu-L cunoşteau.


15 tot așa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împărații vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise și vor auzi ce nu mai auziseră.”

Multe popoare. Sensul expresiei ebraice este incert. LXX zice: multe popoare se vor uimi. O uşoară modificare a textului ebraic dă exprimarea va face multe popoare să privească cu luare aminte care seamănă cu cea din LXX. Lumea va fi uimită când umilul Rob suferind va fi ridicat, înălţat, foarte sus (v. 13).

Vor închide gura. Oamenii cei mari ai pământului urmau să rămână fără grai înaintea Lui în uimire şi respect (vezi Iov 29,9; 40,4).

Imperiul Asirian în timpul lui IsaiaCOMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–109T 108

2 6T 434

3 5T 133

5 PK 352

6 Ed 302; PK 371

6–8FE 481

7 PK 374; GW 19; MH 107

7–10DA 828

8 EW 140; 3T 361; 9T 33

9, 10 GW 19; MH 108

10 PK 372

11 EW 62; GW 124; MM 184; Te 65; TM 444; 1T 262; 2T 335, 552; 3T 60; 4T 322, 330; 5T 83, 227, 591; 7T 148

12 Ev 61

14 AA 582; DA 118, 690; PK 686; 2T 207; 3T 380