1 Ascultați lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtați numele lui Israel și care ați ieșit din apele lui Iuda; voi, care ați jurat pe Numele Domnului și care chemați pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire!

Ascultaţi lucrul acesta. Isaia se adresează făţarnicilor din Israel, acelora care pretind că Îi slujesc lui Dumnezeu, dar de fapt se poartă aşa cum le place (vezi comentariul la Matei 6,2).

Apele lui Iuda. Targumurile zic: Sămânţa lui Iuda.

Chemaţi. Literal faceţi să se pomenească.


2 Căci ei își trag numele de la cetatea sfântă și se bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui nume este Domnul oștirilor.

Cetatea Sfântă. Renegaţii aceştia se dau drept cetăţeni ai Sionului, dar sunt numai cu numele (vezi Isaia 29,13; Ieremia 7,4.9-11; Mica 3,11; Matei 3,9; 15,8; Ioan 8,33.39; Romani 4,1.2; 9,6). Ei umblă după beneficiile pe care le aduce credincioşia faţă de Dumnezeu, dar nu sunt dispuşi să plătească preţul ascultării (vezi comentariul la Matei 7,21-27). Ei doresc toate privilegiile poziţiei de ucenic, dar refuză să poarte răspunderile ei.


3 De multă vreme am făcut cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieșit și Eu le-am vestit: deodată am lucrat, și s-au împlinit.

Am făcut. [Am vestit, KJV]. Vezi comentariul la cap. 41,4.23; 42,9. Nu păgânii, ci poporul necredincios al lui Iuda este chemat acum să recunoască preştiinţa lui Dumnezeu.

Deodată. Sau pe neaşteptate. Dumnezeu prezisese aceste evenimente, dar pentru făţarnicii lipsiţi de credinţă ceea ce s-a petrecut a venit ca o deplină surpriză (vezi Matei 24,39). Pentru un sfat asemănător pentru aceia care aşteaptă venirea Domnului, vezi 1Tesaloniceni 5,1-8.


4 Știind că ești împietrit, că grumazul îți este un drug de fier și că ai o frunte de aramă,

Împietrit. Când Dumnezeu l-a chemat pe Israel El ştia cum vor fi. Avertizările împotriva abaterilor au fost date pentru că Domnul cunoştea primejdiile care le stăteau în faţă şi cât de uşor puteau cădea în ispită (vezi comentariul la Deuteronom 9,6; comp. cu comentariul la Exod 4,21).


5 ți-am vestit demult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poți să zici: „Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!”

Idolul meu. Israel de abia părăsise Egiptul şi au şi pus eliberarea lor pe seama unui idol (Exod 32,4). Pe vremea captivităţii din 586 î.Hr., Ieremia l-a mustrat şi el pe Israel din cauza împietririi lui de inimă (Ieremia 44).


6 Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Și nu vreți să le mărturisiți acum?… De acum, îți vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine.

Ai auzit. Ceea ce prezisese Domnul se adeverise, şi ei văzuseră cu proprii lor ochi. Nu vor recunoaşte deschis preştiinţa Lui?

Lucruri noi. Acum Domnul descoperă alte amănunte cu privire la evenimente care încă urmează să aibă loc. Nici oamenii şi nici idolii lor nu puteau susţine că preziseseră lucrurile acestea.


7 Ele se fac în timpul de față și nu fac parte din trecut; până în ziua de azi n-aveai nicio cunoștință despre ele, ca să nu poți zice: „Iată că le știam.”
8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut și nici nu-ți era deschisă odinioară urechea la ele: căci știam că ai să fii necredincios și că din naștere ai fost numit răzvrătit.

Necredincios. Vezi comentariul la v. 1. Dumnezeu cunoştea bine caracterul stricat al poporului Israel. El ştia că ei nu doreau să creadă şi că, până la urmă, ei se vor îndreptăţi în răzvrătirea lor. De aceea, El prezintă acum o serie de preziceri neobişnuite cuprinzând viitoarea lor captivitate, misiunea lui Cir, cu un veac şi jumătate înainte de timpul lui, eliberarea lor din Babilon şi alte evenimente culminând cu venirea lui Mesia.

Răzvrătit. (Deuteronom 29,4; 31,27).


9 Din pricina Numelui Meu sunt îndelung răbdător, pentru slava Mea Mă opresc față de tine, ca să nu te nimicesc.

Din pricina Numelui Meu. Din cauza stricăciunii lor (vezi comentariul la v. 1, 2) poporul lui Iuda nu mai merita mila sau favoarea de la Dumnezeu. Dar prăbuşirea lor ar fi adus ocară asupra Numelui Său, deoarece oamenii L-ar fi socotit capricios, răzbunător, neînstare să-Şi aducă la îndeplinire propriile Lui planuri şi scopuri, Numele lui Dumnezeu reprezenta caracterul Lui – un Dumnezeu care era “plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie (Exod 34,6). Din cauza aceasta urma ca Dumnezeu să continue să manifeste bunătate şi milă faţă de ei în ciuda încăpăţânării lor. Ei erau poporul Lui, iar planul Lui de mântuire a lumii era, în vremurile vechi, legat de ei (vezi p. 26-30).


10 Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei.

Nu te-am găsit argint. De preferat după felul argintului sau ca argintul. Israel nu urma să fie curăţit cu acea intensitate de căldură necesară pentru curăţirea argintului deoarece atunci ar fi fost pe deplin nimicit. Israel urma să fie corectat cu măsură (KJV) (Ieremia 30,11; Osea 11,9), adică, numai în măsura necesară arderii murdăriei şi zgurii lui (vezi Ezechiel 22,15-22).

Te-am lămurit. Sau încercat (vezi Maleahi 3,2.3).


11 Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.

Din dragoste pentru Mine. [Pentru Mine, KJV]. Vezi comentariul la v. 9. Dacă Domnul nu l-ar fi izbăvit pe Israel, Numele Lui ar fi fost profanat printre păgâni. Dumnezeu urma să-l refacă pe Israel, nu din cauza meritelor lor, ci din cauza milei lui – pentru ca Numele Lui să fie slăvit.


12 Ascultă-Mă, Iacove! Și tu, Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel Dintâi și tot Eu sunt și Cel din Urmă.

Te-am chemat. În v. 1 şi 2 lui Israel i se vorbea ca unui popor care purta numele Domnului cu făţărnicie şi nu cu sinceritate. Acum Dumnezeu le reaminteşte de chemarea lor originală de a fi poporul Lui (vezi Deuteronom 7,6-16; 10,15; 14,2; Psalmi 135,4; Isaia 41,8; 43,1; 44,1.2). Amintindu-le de iubirea Lui, Dumnezeu căuta să-i câştige din nou pentru Sine (vezi Ezechiel 16,1-14; Osea 11,1-8).

Eu sunt Cel dintâi. Vezi Isaia 41,4; comp. Apocalips 1,5.8.17; 22,13. Era atât o onoare cât şi o răspundere să fi ales de Dumnezeu aşa cum fusese Israel.


13 Mâna Mea a întemeiat pământul, și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat îndată.

Întemeiat. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28. Dumnezeu care chemase universul la fiinţă este acelaşi Dumnezeu care l-a chemat pe Israel să fie o naţiune şi i-a dat poziţia de reprezentant ales al Său pe pământ (vezi p. 16,27).


14 Strângeți-vă cu toții și ascultați! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Acela pe care-l iubește Domnul va împlini voia Lui împotriva Babilonului, și brațul lui va apăsa asupra haldeilor.

Strângeţi-vă. Dumnezeu Se adresează din nou acelora care aduseseră închinare idolilor (vezi comentariul la v. 5).

Acela pe care-l iubeşte Domnul. Fie că se referă la Cir (comp. v. 14, 15 cu cap. 44,26 la 45,4) sau la Israel (comp. cap. 45,4; 48,12,13), cuvintele sunt corespunzătoare şi pentru unul şi pentru altul.


15 Eu am vorbit și Eu l-am și chemat; Eu l-am adus, și lucrarea lui va izbuti.

Eu l-am şi chemat. Vezi comentariul la v. 14. Atât Cir (cap. 45,1-4) cât şi Israel (cap. 43,1; 48,10) fuseseră chemaţi de Dumnezeu.


16 Apropiați-vă de Mine și ascultați! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârșia acestor lucruri, am fost de față. Și acum, Domnul Dumnezeu M-a trimis cu Duhul Său.”

Apropiaţi-vă de Mine. Adică, de Domnul. Dumnezeu cere atenţia încordată a poporului la ceea ce El este gata să spună.

N-am vorbit în ascuns. Vezi v. 3-7.

M-a trimis. Conform contextului cel care vorbeşte pare să fie Hristos. Dumnezeu l-a trimis pe Isus în misiunea Lui. Isus fusese împreună cu Tatăl de la început (Ioan 1,1-3), dar când Tatăl a avut o lucrare pentru El în lumea aceasta de păcat El a părăsit cerul pentru a merge în misiunea Lui (Ioan 1,14; 3,34; 6,29.57; 17,3.4). Când Isus a intrat în lumea aceasta ca Mesia, Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt pentru a Se odihni peste El (Isaia 11,2; 42,1; 61,1-3; Matei 3,16; Luca 4,18-21; Ioan 1,32.33; Fapte 10,38). Se face aici referire la cele trei Persoane ale Dumnezeirii (vezi comentariul la Isaia 42,1).


17 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!

Te învăţ ce este de folos. Adică vă învăţ ceea ce este spre binele vostru. Hristos a venit pentru a-i învăţa pe oameni tainele păcii şi ale binecuvântării (Matei 6,33; 16,24-21; Ioan 6,33; Ioan 10,9.10; 17,3) şi pentru a-i călăuzi pe căile vieţii veşnice (Ioan 10,9; 14,6; Ebr. 10,20).


18 O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, și fericirea ta, ca valurile mării.

Poruncile Mele. Poruncile lui Dumnezeu au fost date pentru a-i călăuzi pe oameni pe căile păcii şi dreptăţii (Psalmi 119,1.2.6.9.165; Proverbe 3,1.2). Toate legile lui Dumnezeu sunt spre binele omului, pentru a-l călăuzi pe căile binelui şi a-l ocroti de păcat şi suferinţă.


19 Sămânța ta ar fi fost ca nisipul, și roadele pântecelui tău, ca boabele de nisip; numele tău n-ar fi fost șters și nimicit înaintea Mea.

Ca nisipul. Vezi Geneza 22,17; 32,12. Ascultarea avea să aibă ca rezultat o abundenţă de urmaşi; neascultarea avea să aducă pieirea (Isaia 1,19.20).


20 Ieșiți din Babilon, fugiți din mijlocul haldeilor! Vestiți, trâmbițați cu glas de veselie, dați de știre până la capătul pământului, spuneți: „Domnul a răscumpărat pe robul Său, Iacov!”

Ieşiţi. Aceasta este în anticiparea timpului când Dumnezeu Îşi va chema poporul să iasă din Babilon pentru a nu avea parte de soarta lui (Ieremia 50,8; 51,6.45). În zilele de pe urmă aceeaşi chemare stăruitoare este făcută poporului lui Dumnezeu care încă se află în Babilonul mistic (Apocalips 18,4).


21 Și nu vor suferi de sete în pustiurile în care-i va duce: ci va face să curgă pentru ei apă din stâncă, va despica stânca, și va curge apa.

Nu vor suferi de sete. Aceasta a fost experienţa lui Israel pe calea din Egipt către Ţara Făgăduită (Exod 17,6; Psalmi 105,41). În ce priveşte aplicaţia figurată a acestor cuvinte, vezi comentariul la Isaia 41,17-19; 43,19.20; Ioan 4,10.14.


22 Cei răi n-au pace, zice Domnul.

N-au pace. Compară cap. 57,20.21. Zeloasele îndemnuri şi mustrări ale acestui capitol (v. 1,4,8,10,17,18) culminează cu această declaraţie aspră despre rezultatele tragice ale călcărilor de lege. Pacea este rezultatul inevitabil al neprihănirii (vezi comentariul la cap. 32,17) şi este cu totul imposibilă pentru aceia care merg pe căile răului. În v. 18 pacea este asociată cu ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Oricât s-ar strădui oamenii să aibă pace, ei nu şi-o pot asigura decât în condiţiile puse de Dumnezeu.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

9 PK 319

10 AA 574, 576; LS 148; MB 31; MH 471; ML 92; PK 584; PP 129, 267; 2T 97; 3T 67; 5T 469, 474, 485; 7T 214

11 PK 319

13 MH 414

17, 18 CW 120

18 DA 331; GC 285; LS 25; 4T 284

21 PP 411

22 GC 285; 2T 289; 4T 185